sâmbătă, 13 aprilie 2013

[Recenzie] „Vraciul. Profesorul Wilczur”, de Tadeusz Dołęga-Mostowicz



 În spatele poveștilor relatate, cărțile ascund adesea adevărate lecții de viață care te marchează, te uimesc prin profunzimea lor. O astfel de carte este și romanul „Vraciul. Profesorul Wilczur”, scris de autorul polonez Tadeusz Dołęga-Mostowicz la finele perioadei interbelice, fiind publicat în 1939. Probabil aceasta este și cauza pentru care nu a făcut furori în epocă (nu îmi imaginez ce alt motiv ar exista deoarece povestea este surprinzătoare), dar romanul încă așteaptă să fie descoperit...




     Este un roman realist, modern, obiectiv, structurat în două părți ample (cuprinse în două volume în cazul colecției de la Adevărul) și surprinde viața unui renumit medic chirurg din Varșovia interbelică, perioadă în care a avut loc un boom al medicinei. Eroul nostru, profesorul Rafal Wilczur, este un pionier al chirurgiei moderne, realizând operații extrem de dificile pentru acea perioadă.
     După cum am mai menționat, acțiunea se derulează în perioada interbelică, în urbea de pe malul Vistulei. Incipitul îl surprinde pe medicul Rafal Wilczur în timpul unei operații pe care o încheie cu succes, cu ardoarea de a ajunge repede acasă pentru a sărbători opt ani de căsnicie alături de consoarta sa, Beata, cu care avea o fetiță. Dar Beata plecase și o luase și pe fetiță cu ea, invocând ca motiv într-o scrisoare faptul că mereu s-a simțit inferioară lui și că iubește un alt bărbat. La aflarea veștii, viața medicului se sfârșește parcă și pornește bezmetic să se plimbe prin oraș. Deși nu îi stătea în fire, intră într-o cârciumă să își înece amarul, dar niște rău-voitori profită de starea în care se află, îl duc cu trăsura până la groapa de gunoi, îl lovesc în cap, îi fură toți banii și este lăsat acolo să zacă. Și parcă asta nu ar fi de ajuns, el devine amnezic.
     De aici urmează o adevărată epopee ce se întinde temporal pe durata a aproximativ 15 ani, renumitul medic ajunge la închisoare pentru vagabondaj, devine simplu muncitor la o moară din provincie, dar cunoștințele legate de medicină nu se uită atât de repede, fostul prinț, acum cerșetor, va câștiga simpatia oamenilor și renumele de „vraci”, dar și antipatia unor medici invidioși care îi vor pune bețe în roate. Va fura truse de la medicul din sat pentru a-i salva pe cei sărmani fără a pretinde vreo recompensă și va fi îndrăgit de majoritatea oamenilor din ținut.
     Vă las să descoperiți singuri ce se întâmplă mai departe, modul în care își va recupera memoria și fiica, disprețul celui ce i-a fost cândva discipol, felul în care cel ce i-a periclitat imaginea ajunge să îi devină pacient, profesorul lăsând la o parte orice urmă de reproș sau ură, bunătatea aproape supranaturală a unui suflet care știe ce este iertarea. Va redescoperi el oare dragostea odată cu trecerea timpului? Aflați citind această capodoperă prea puțin cunoscută a literaturii secolului al XX-lea!



     Iar dacă sunteți mai leneși și nu vrei să citiți, romanul este ecranizat, dar e puțin diferit de ceea ce se întâmplă în carte, iar întâmplările parcă nu mai au aceeași fluență, același ritm și nici același haz dacă mă gândesc că amicul doctorului, un bețiv îndrăgostit de filosofie și replicile lui spumoase sunt excluse din ecranizare. Îl găsiți și on-line cu numele „Znachor”. Ca reper, filmul e lansat în 1982 și e regizat de Jerzy Hoffman, cel care dă viață și personajului principal. Trebuie precizat însă că doar prima parte a romanului e surprinsă de film, dar merită citită și partea a doua pentru că lucrurile iau o turnură bizară după ce profesorul își reia vechile atribuții în spital, iar narațiunea efectiv „curge”, nici nu îți dai seama când ai citit atâtea pagini. 


În câteva cuvinte, „Vraciul” este o poveste fascinantă despre fatalitatea sorții și sfidarea ei, despre sacriuficiu și suferință, despre bunătate și compasiune, este o poveste ce merită să o descoperiți.

Un comentariu: