duminică, 20 octombrie 2013

Jocuri din viitor

România. Octombrie 3013.

Pe stradă e liniște. Rar, firul lung al liniștii e întrerupt de vuietul unei mașini ce plutește cu viteză pe deasupra carosabilul magnetic. Au avut loc multe schimbări climatice în ultimele sute de ani, deși e octombrie afară sunt 70 grade Celsius, iar locuitorii se ascund în casele lor dotate cu aparate de aer condiționat extrem de inovatoare și performante. Condițiile au devenit vitrege pe Terra, dar oamenii se descurcă datorită ultimelor descoperiri. Deși multă vreme  s-a crezut că totul a fost spus, iată că nu a fost așa. Tocmai pentru a remedia răul făcut în decursul primelor trei milenii, mileniul patru este cunoscut drept „mileniul regenerării”. Iar rezultatele sunt deja vizibile, lucru îmbucurător.

O ștampilă = o reușită

Toată viața am știut că viitorul meu e la catedră, chiar dacă sistemul de învățământ scârțâie pe ici, pe colo. Consider că ceea ce contează cu adevărat în această profesie e satisfacția că poți da mai departe cunoștințele tale celorlalți. Problema e că multe cadre didactice se rezumă să transmită informații brute, dar  uită ceva esențial: sufletul elevilor trebuie și el educat în continuare, la unison cu acumularea de cunoștințe.   

duminică, 13 octombrie 2013

Straja, o oază de liniște în ținutul dacilor

Deși este numai luna octombrie, recunosc, deja îmi stă gândul la vacanță, la vacanța de iarnă, mai precis. Chiar îmi este dor de zăpadă, de aromele unui vin fiert, de atmosfera aceea specifică. SuperBlog mi-a făcut cunoscută o posibilă destinație pentru această iarnă: o vacanță la Straja în Hunedoara ar fi ideală. Vila Alpin oferă cazare la Straja la prețuri acceptabile, iar condițiile sunt excelente, totul parcă te ademenește și parcă simt cum gândul meu o ia alene spre pensiunea din Straja, spre o vacanță ideală...

Poșeta viitorului

Geanta unei femei este un adevărat mister, este ca o peșteră în care riști să te pierzi și să nu mai găsești calea de ieșire. E plină mereu de lilieci, stalactite, stalagmite și alte feluri de „creaturi”. Deci, dacă decizi să inspectezi geanta unei femei, o faci pe propria răspundere.

Geanta mea e ca America. Un mozaic complex. A tunat și s-au adunat în ea lucruri atât de incompatibile unul cu celălalt, încât te miri ce o să mai găsești în continuare. Mereu e plină de caiete, foi, foițe, pixuri și toate cele că facultatea-i facultate. Aproape zilnic geanta mea conține și mâncare și o sticlă de apă (pentru purtătoare, nu pentru caiete). Deși e toată compartimentată, portofelul, tocul cu ochelarii, cheile și chestiile cele mai importante mereu au darul de a se pierde prin abisurile genții de parcă Groapa Marianelor și-ar fi schimbat „domiciliul”. Sau mai cad în cealaltă extremă: când îmi iau o geantă mai mică apare o situație neprevăzută și trebuie să mai fac loc unui alt obiect. Și acel obiect trebuie neapărat, obilgat-forțat, să încapă în puiul de geantă. Procesul de „integrare” parcă e un puzzle și, la final, mulțumită că „l-am rezolvat”, apare altă minune: cum închid fermoarul?

Sătulă de astfel de situații, trebuie să se inventeze geanta perfectă. Trebuie să existe o rezolvare, trebuie să reinventăm gențile astfel încât interiorul să arate așa, adică să ne încapă totul:
sursă foto

 Să fie totul ordonat:
sursă foto

Și să aibă dimensiuni reduse, ca această poșețică de la Reeija:
sursă foto
Acestea sunt cele trei principii fundamentale pe care se va baza întreaga industrie a genților de damă de acum încolo. Astfel, poșetele viitorului vor fi fabricate dintr-un material capabil să își modifice ușor volumul și dimensiunea în funcție de câte obiecte conține geanta. Aceasta ar fi prima etapă în „reconfigurarea” poșetelor. Dar ca să nu fie prea grea și să nu se mărească precum un mastodont, o echipă de astronauți a și plecat deja în spațiu pentru a studia îndeaproape gravitația cosmică, pentru a putea breveta o tehnologie ce se va utiliza pentru interiorul genții: oricâte ai avea în geantă ea va rămâne ușoară și plăcută la purtat. Astronauții sunt deja specialiști în acest domeniu deoarece umblă zvonul că ar fi descoperit deja o cale de a folosi proprietățile găurilor negre pentru a menține dimensiunile genții în parametrii unui plic, fără a afecta însă conținutul acesteia, excluzând posibilitatea de dispariție a obiectelor din interior. De asemenea, geanta viitorului va fi dotată cu iSOS, adică Intelligent Self-Organizing System, astfel încât doamnele și domnișoarele să aibă mereu ordine în poșetă. Un alt aspect la care se lucrează este capacitatea poșetei de a-și schimba culoarea în funcție de ținuta aleasă sau de tendințele de sezon.

Aceasta este în opinia mea geanta ideală, geanta viitorului.


Articol scris pentru SuperBlog 2013

Vizită... acasă la nenea Brânzovenescu

Întotdeauna m-a fascinat universul din operele lui Caragiale, fie ele nuvele, drame, schițe sau comedii. Suita de personaje întotdeauna surprinde prin caracteristici puternic creionate, iar acțiunea suprinde (încă!) prin actualitate. Îmi amintesc și acum cu nostalgie de anii din generală când studiam întâia oară O scrisoare pierdută, cât de haioase ni se păreau numele personajelor, dar mai ales mirarea noastră despre cum comicul de nume poate reliefa o trăsătură de caracter. Astfel, Trahanache vine de la trahana, o cocă ușor maleabilă, termen asociat perfect personajului, Pristanda a fost botezat după un dans popular, drept urmare e lesne de înțeles de ce tipul „joacă” după cum i se „cântă”. Dar Brânzovenescu? 

joi, 10 octombrie 2013

Cofetăria Mocca-Paradisul dulce

Dacă zilele trecut vorbeam despre tentațiile dulci în proba cu numărul 4 de la SuperBlog, astăzi țin să vorbesc despre locul cu pricina, despre sursa mea de inspirație pentru acea probă, despre cofetăria unde prăjiturile-s mereu proaspete, savuroase, cu arome unice, nu exagerat de dulci și fără creme zaharisite. Recunosc, sunt o mare iubitoare de dulcuri, iar cand vine vorba de o prajitură nu mă pot abține, măcar să gust din ea. Nu prea le am cu ciocolata (marea tentație și patimă a multor persoane), o prefer pe cea amăruie, dar decât să cumpăr o ciocolată cu cremă, mai bine „investesc” într-o prăjiturică. Și așa ajung la Cofetăria Mocca.

marți, 8 octombrie 2013

O tentație (i)rezistibilă

Draga mea,

Ne cunoaștem din copilărie când, în inocența mea, nu îmi dădeam seama de sentimentele pe care le nutresc față de tine, de dependența ce mă chinuie mereu. Dar nici până în ziua de azi nu am apucat să-ți vorbesc sincer, așadar, pe acest răvaș aștern gândurile mele cele mai profunde în ceea ce te privește. Ești tentația mea supremă... Am ajuns să fiu dependentă de tine, simt că ne leagă un fior metafizic ce alții nu-l vor înțelege niciodată. Unii încearcă să mă convingă că totul e un soi de comedie, dar eu încerc să le explic (în van) că ceea ce noi trăim, fiecare experiență parcă e ruptă dintr-un film de Oscar. Ce? Ei nu au astfel de tentații?!?

Nu ai idee cum arată cu adevărat o zi din viața mea când nu ești în preajmă... Mă trezesc dimineața gândindu-mă la tine și la faptul că în curând te vei trezi și tu. Mă ridic din pat mai mult adormită decât trează și brusc realizez că e vremea să merg la facultate și nici în această dimineață nu te voi putea vizita. Totodată, mă cuprinde gelozia când ma gândesc că până ce voi ieși de la cursuri tu vei fi primit deja prea multe vizite încât să te surprindă sosirile mele, și așa prea rare. Și asta mă întristeaza... După un lung ritual de toaletare și înfrumusețare (că, deh! poate apuc să-ți fac o vizită în pauzele dintre cursuri, știind că tu ești și vei fi mereu acolo), parcă mai obosită decât când m-am ridicat din pat, mă așez la masă să iau micul dejun: o felie de pâine prăjită cu unt și o cană de ceai aburind. Mamăăă, micul dejun e mai obosit ca mine! Și atunci apari tu în mintea mea și luminezi totul. Mă gândesc că ar fi bine să am mereu o părticică din tine și atunci și banala pâine prăjită ar deveni un festin. Cursurile-s lungi și de multe ori, ca într-un vis, tu apari în mintea mea și mă motivezi să merg mai departe, iar serile în care nu te văd și nici nu pot să te am aproape de mine sunt amare, încețoșate. Tot ce mai îmi rămâne de făcut este să merg la culcare și să adorm cu gândul la tine și să sper că mâine ne-om revedea... Că ne-om revedea și tu vei avea din nou o surpriză pregătită pentru mine, pentru că mereu m-ai surprins cu ceva nou, inedit. Pe scurt, ești mereu în gândul meu și trebuie să lupt mereu contra tentației.

Ieri, prietena mea cea mai bună mi-a făcut o invitație la film și mi-a propus filmul “Thanks for Sharing” / „Tentatii (i)rezistibile” deoarece, consideră ea, și eu am o tentație (i)rezistibilă, bineînțeles - față de tine... Și cred că voi răspunde afirmativ invitației din două motive. În primul rând, din distribuție fac parte actori de categoria I, de exemplu Mark Ruffalo, nominalizat la Oscar, Tim Robbins, câștigător al premiului Oscar sau Gwyneth Paltrow, iar tema abordată de film demolează un tabu (încă) cotidian.

În al doilea rând, asta înseamnă că voi fi prin zonă, iar după ce ies de la cinema te voi vizita și... atunci va începe dezmățul! Nu mă voi mulțumi cu puțin și mă voi înfrupta toată seara. Voi lua o Amandină, o felie de tort Sacher, o Caramela, ba poate și o bezea... Și un ecler!


sursă foto
P.S. Draga mea, ești cofetăria sufletului meu! Nu îmi pot imagina cât de banală ar fi viața mea fără aromele tale! Ești tentația mea supremă!


Articol scris pentru SuperBlog 2013

duminică, 6 octombrie 2013

Părul meu e fermecat, cu Gerovital tratat!

(Las părul să vorbească în locul meu)  
                                  
                                          Eu sunt un păr fericit
Și cu Farmec îngrijit!
Nevopsit, dar aranjat,
Mai mereu cu foen uscat,
Tot timpul sunt sănătos,
Chiar de n-am nici firul gros.
Sunt plăpând și gingaș tare,
Nici volumul nu-i prea mare
Și cândva cădeam cam mult,
Pieptenele m-a cam rupt.
Posesoarea m-a observat,
Îndată a acționat
Și mi-a pus un „pansament”:
Gerovital Plant Tratament.
De-atunci fire n-au căzut
Numai cât e prevăzut:
Maxim o sută pe zi,
Nici măcar atât, să știi!

sâmbătă, 5 octombrie 2013

Storcătoarele Hurom pentru o viață sănătoasă

Studenția-i pacoste când nu știi ce să mănânci,
Mai ales când zi de zi pe la cursuri treci
Și te-ai săturat de mult de mâncăruri reci.
Cantina-i aglomerată
Și mâncarea prea sărată,
Și de senviș ești sătul,
În liceu mâncai destul,
Iărași din patiserie...
Cumperi calorii... o mie!
Dar ce poate fi mai bun
Ca un sănătos dejun?

marți, 1 octombrie 2013

Eu nu strivesc corol(l)a de minuni a lumii

                                                                                        La marginea orașului, într-un cimitir auto
1 octombrie 2013


Dragă Corolla,

Soarta cruntă a făcut să nu ne cunoaștem atât de bine pe cât mi-aș fi dorit, dar am auzit multe despre tine și, poate par prea direct, însă m-am îndrăgostit irecuperabil de frumusețea ta, deși te-am văzut o singură dată. Mă intitulez Auto Rablă, dar amicii îmi spun Rablă. Eu sunt cel care ani buni de zile mi-am servit proprietarul cu mult respect și bucurie. Dar timpurile s-au schimbat și a început să-mi caute zeci de cusururi: ba că nu am o caroserie strălucitoare, ba că încep să „tușesc”, că nu mai am nici fiabilitatea necesară și nici frumusețe care să atragă priviri. Tare necăjit am fost când am fost adus aici... Dar entuziasmul meu a renăscut când fostul meu proprietar, S., i-a făcut o vizită prietenului său, responsabilul parcului auto. Poate tu, stimată domnișoară, nu mai ții minte, dar eu îmi amintesc perfect momentul...

Era o zi mohorâtă de toamnă și eu mă pregăteam să donez organe pentru a salva viețile unor mașini mai tinere. Nu mult a mai trecut până S., a coborât dintr-o mașină nou-nouță. O Toyota. Noua Corolla. Atunci s-a produs magia: parcă cerul s-a înseninat brusc, farurile mele nu mai aveau ochi decât pentru farurile tale splendide, luminoase, de culoarea halogenului, radiatorul tău revela cel mai dulce și gingaș zâmbet care mi-a fost dat să-l văd, capota ta strălucea mai puternic decât soarele de vară.

duminică, 8 septembrie 2013

Un nou aliat in lupta cu praful

Toată vara Oradea a fost un șantier plin de praf. S-au săpat zeci de strazi pentru a înlocui rețeaua de termoficare. Orădenii știu, își amintesc cu amărăciune diminețile în care ar fi dormit până pe la 9-10, dar se trezeau la 6 din cauza utilajelor, iar alții încă trag ponoasele și n-au apă caldă. Marea problemă, cel puțin în cazul meu, a fost cauzată de praf pentru că o persoană alergică trece cu greu peste astfel de condiții. Disconfortul a fost accentuat și de secetă, era mai mult praf ca niciodată. Bineînțeles că străzile au rămas neasfaltate în urma reabilitărilor făcute, iar de câteva zile bate un vânt turbat care aduce pe ferestrele deschise milioane de particule de praf.

Astfel, praful de pe mobilă s-ar putea șterge și zilnic, fiind alergică, problema asta nu-i nouă. De multă vreme eu și mama căutam soluții, căutam produse care să facă față, iar produsele scumpe au picat testul cu brio. Și, dacă produsele scumpe tot n-au dat randament, am zis să încercăm cu altceva, că tot trebuie să repetăm operațiunile de stârpire a prafului des, cel puțin odată la două zile. Asta era pe la sfârșitul lunii februarie, 2012. În martie am mers la Timișoara și, ca de obicei, am trecut la „devastat” magazinul Farmec, de pe strada Lucian Blaga. Așa am ajuns să tratăm și casa cu Farmec, nu numai membrii familiei, atunci am decis să încercăm Nufăr Lemn-Parchet, pe care îl folosim și acum pentru mobilă. Pentru parchetul laminat și gresie folosim în prezent Nufăr Pardoseli, care miroase extraordinar.

DAR...
Produsul special


Întotdeauna exista un DAR, o conjuncție coordonatoare adversativă. Praful insistă să se pună pe electrocasnice, pe carcasele (negre) și ecranele televizoarelor, laptop-ul (negru) strigă după ajutor. Până acum foloseam o soluție specială care se laudă cu efect antistatic, dar pute ca un întreg laborator de chimie, iar prețul cam pute pentru buzunar. Tentată de  o ofertă din Billa, am ajuns să aleg tot Farmec, și anume Nufăr Verde Geamuri, după ce la întâlnirea cu Farmec din iulie a fost foarte lăudat. Citind eticheta (foto) m-a convins să-l încerc, deși pe pagina Sfatul Specialistului mi s-a răspuns că ideal ar fi un produs de curățare recomandat de producător. Dar am zis că risc, o să testez prima dată pe o porțiune din suprafețele mai delicate, mai ales că are principii active de origine naturală, Ph neutru și o formulare blândă, că doar n-o să stea să expire, chit că va fi folosit doar pentru carcasele nepretențioase, geamuri sau oglinzi. De cum am ajuns acasă l-am testat. Am remarcat instantaneu parfumul plăcut, soft, deloc înțepător de mușețel. L-am folosit pe televizoare (carcase și ecrane), iar mai apoi pe laptop (carcasă și display - e glossy, iar Nufăr n-a lăsat nicio urmă), oglinzile sunt lună. Este, așadar, un produs care face toți banii, mai ales că până miercuri inclusiv, la Billa costă 5,29 lei, iar în rest nu trece de 8-9 lei, în funcție de magazin.


Ce alte produse de curățenie Farmec ați încercat?

luni, 2 septembrie 2013

Septembrie, luni

Și ce dacă e septembrie? Pe mine nuanțele de galben, portocaliu, arămiu mă încântă. Ce dacă e luni, mai ales că vacanța studențească merge înainte? Deși la Oradea deja e frig și toamna dă semne că ne-ar face o vizită prelungită, anticipată, nu-i bai, vorba noastră, a ardelenilor. Spun asta pentru că, într-un fel, absența mea de pe blog în luna august a fost justificată. Adică, am profitat din plin de ultima lună oficială de vară, de câte ori am avut ocazia, m-am  tolănit la soare și m-am trasformat într-un panou fotovoltaic pentru a mă încărca cu suficientă energie pentru noul an studențesc ce începe peste o lună. O parte din energie am pus-o separat, aia e pentru SuperBlog, ediția 2013 care sunt convinsă că va fi plină de probe interesante, doar aruncând o privire pe lista sponsorilor și partenerilor. În rest, inspirație să fie!

Participarea la ediția de primăvară a fost o provocare de care, zic eu, am trecut cu brio, terminând pe locul 17. Deoarece aceea a fost prima mea participare, am mai avut și scăpări, consider că aș fi putut și mai mult, dar acum începe o nouă ediție, deci, o nouă șansă. Vor fi două luni de foc, pline de probe care mai de care, cu multe premii și multe, foarte multe emoții. Astfel, cu un fundal tematic nou-nouț, blogul meu abia așteaptă să se dea startul.

Ce dor mi-a fost de SuperBlog!
Succes tuturor participanților!

joi, 18 iulie 2013

Întâlnire cu Farmec la Oradea

Ieri, 18 iulie 2013, Oradea s-a umplut de farmec... la propriu! „Caravana” brand-ului clujean Farmec a poposit și în orașul nostru, în aparență privat de un acces lejer la aceste produse pentru care am ajuns să dezvolt o adevărată obsesie, în sensul bun al cuvântului. Locația, Bookafe, o cafenea de pe strada Nicolae Jiga (fosta Castanilor) nr. 25, te cucerește prin ambianța plină de liniște și servirea ireproșabilă.

Astfel, aseară am aflat lucruri noi, proiecte noi pe care le au în plan cei de la Farmec și am împărțit impresii cu privire la actualele produse. Totuși, în momentul în care au ajuns să circule printre noi paleta cu gama completă a lacurilor de unghii și catalogul discuția s-a axat pe marea problemă orădeană: produsele se găsesc greu în magazine. Unele sunt răsfirate peste tot, altele nici nu prea se găsesc (de exemplu, eu nu am găsit până acum în Oradea un produs care a făcut mult bine tenului meu gras, și anume gelul exfoliant din gama Gerovital Plant Forte). Și totuși, stocuri mulțumitoare, mai ales în ceea ce privește îngrijirea tenului, am găsit în Carrefour Lotus sau în Kaufland. În ceea ce privește ojele, de obicei aveau foarte multe nuanțe, inclusiv cele din gama Farmec Collection, cei de la magazinul Crișul, la parter. Tot acolo se găsesc cele mai multe produse de la Farmec în Oradea. Oje am mai văzut în magazinele DM, în Carrefour Lotus, la standul de make-up (ce-i drept, sunt mai puține ca și în Crișul), dar și la magazine mai mici precum Andreea Beauty din cartierul Nufărul (vis-a-vis de McDonalds, mai sus de TreiG). Până nu demult, obișnuiam să profit de vizitele bianuale pe care le făceam la Timișoara și veneam acasă cu pungile pline de Farmec de la magazinul propriu, de pe strada Lucian Blaga. În ultimul timp însă am descoperit magazinul online, unde găsesc mereu toate produsele de care am nevoie și, pentru 8 lei în plus pe care îi dau pe transport, scap și de adaosurile comerciale și de timpul necesar pentru a colinda toate magazinele din oraș. Eu apelez la Poșta Română pentru curierat pentru că distanța Cluj-Napoca - Oradea e relativ mică, iar coletul ajunge la timp, intact, sigilat, fără nicio problemă.

Gama mea preferată care, din păcate, nu
se mai găsește. Am mai rămas cu puțin gel
purificator, un strop de fluid tonic și un plic
de mască, iar crema este gata de multă vreme
O idee bună a fost cea a „recomandărilor”, să scriem ce produse considerăm că lipsesc din portofoliul lor. Personal, îmi doresc produse pentru machiaj și îmi pare bine că firma deja face demersuri în acest sens, dar mi-aș dori și ca gama de ape de parfum să se îmbogățească în continuare, fie și cu ediții limitate, ca și până acum. În ceea ce privește latura nostalgică, produsele care au fost și nu mai sunt, dar ne-am dori să fie printre noi din nou, eu am menționat gama pentru ten gras și mixt cu aloe vera și ceai verde, mai ales gelul purificator pentru față care m-a salvat de o acnee teribilă în 2011 alături de celelalte trei produse din gamă: masca astringentă cu aplicare săptămânală, fluidul tonic-hidratant și crema matifiantă. Am uitat să menționez că mi-aș dori să găsesc în continuare loțiunea de corp cu efect de strălucire, o adevărată „bijuterie” pentru pielea bronzată. 


Mulțumim celor de la Farmec, reprezentați de Alina, pentru cadoul pregătit, cu siguranță vom avea o vară fermecată și un bronz de invidiat! Mulțumim și gazdelor de la Bookafe pentru amabilitate și pentru cel mai bun Cheesecake și pentru acel fresh delicios de pepene verde. Nu în ultimul rând, mulțumim Ioanei Ștef, ambasadoarea Farmec în cadrul campaniei Românce cu Farmec, pentru că datorită ei cei de la Farmec au poposit pe meleagurile orădene.


Vă mai așteptăm!

Concurs Guban. Concluzii de final

My treasure. Sper ca vizita pe care o plănuiesc
în toamnă la Timișoara să fie „benefică” și pentru colecția Guban...
Guban a lansat de curând un concurs pentru fanele talentate, o provocare pentru mine, o începătoare într-ale designului. Pe pagina lor oficială de Facebook găsim două structuri, bazele pe care orice doritoare putea să construiască fețele. Ce-i drept, nici nu mă așteptam să fac furori cu schițele mele pentru că, după cum am mai spus și înainte, sunt novice, iar în lista mea de Facebook își fac loc doar cunoscuții dn viața reală.

sâmbătă, 6 iulie 2013

Tableta E-Boda Supreme X80: Impresii

Prin martie, Primãria Oradea a oferit 100 de tablete marca E-Boda, modelul Supreme X80 Dual Core. Asa am intrat în posesia unei tablete... De gratis, e bunã. Dacã as fi dat bani pe ea as fi fost un pic dezamãgitã. Nu recunoaste unele diacritice, Androidul se blocheazã destul de des, iar indicele bateriei e blocat la 100%, asta însemnând cã bateria e mereu plinã, iar când se terminã de totului nu mã anuntã, efectiv se stinge.

Ca puncte forte mã pronunt numai în privinta portabilitãtii. E perfectã pentru perioadele de lenevealã sau pentru a avea o ocupatie pe tren/autobuz, ocupatie însemnând un joc sau o aplicatie ce nu necesitã internet pentru cã, în cazul meu, nici mãcar nu-mi recunoaste modemul USB de la Vodafone
Puncte slabe i-am gãsit cu duiumul. Prima, si cea mai supãrãtoare, mi se pare defectiunea aceea a indicelui bateriei ce face sã mi se închidã tableta în fatã, fãrã nicio avertizare în prealabil. Tastatura mi se pare iarãsi imposibilã, în general nu îmi place touchscreen-ul, prefer tastaturile fizice. ''Mofturile'' pentru modemurile USB mã aduc la disperare pentru cã nu mã pot conecta la internet în lipsa unei retele wireless. Browser-ul se blocheazã mai mereu, noroc cã am Opera. Multi-tasking-ul lipseste cu desãvârsire... de unde atâta bucurie, sã pot asculta melodiile preferate în timp ce navighez pe net?

Concluzii:
Tableta E-Boda nu meritã 600-700 lei, cât costã prin magazine pentru cã la scurt timp dupã achizitionare începe sã facã figuri, indiferent câtã grijã ai avea de ea. Nota 4.5 deocamdatã...

As fi curioasã sã stiu câti din cei care au mai primit acest dispozitiv de la Primãrie mai au asemenea probleme.

joi, 4 iulie 2013

Rugăciune către Sfântu' Deodorantie cel Milostiv

Majoritatea tramvaielor orădene sunt Tatra.
Dacă măriți poza vedeți că geamurile au deschidere
mică și aerul nu circulă. Asta numesc eu cuptor.
(sursă foto)
Nu știu cum e prin alte orașe, dar la Oradea știu că înainte de a urca într-un tramvai/autobuz e musai să zici o rugăciune. Nu de alta, dar un nas normal poate fi canonizat dacă iese cu bine din mijloacele de transport când temperatura de afară sare peste pragul critic de 25 grade Celsius. Totul pentru că apa, săpunul și deodorantul sunt domenii neexploatate de mulți oameni. Nu contează că sunt pensionari sau muncitori, bărbați sau femei (am întâlnit și asemenea cazuri nefericite). Nimeni n-a auzit de această „ sfântă treime” a igienei personale...

luni, 1 iulie 2013

Româncele au FARMEC!

Inițiativa de a promova româncele cu farmec de ieri și de azi mi se pare o idee strălucită! Nu cred că exagerez și cred că situația actuală vă este familiară tuturor, și aici fac referire la „exemplele” promovate de showbiz, de mass-media în general. Echipa Farmec merită toate felicitările pentru că a decis să aducă în prim-plan adevăratele exemple de ieri și de azi pentru a fi valorificate de generațiile de mâine.

Toate exemplele propuse sunt adevărate embleme naționale, sunt întruchiparea feminității și curajului deopotrivă, a ingeniozității, a sacrificiului și merită tot respectul nostru.

joi, 6 iunie 2013

Rilă a ajuns acasă!


Și nu a venit singur! A fost însoțit de o escortă de agrafe superbe care parcă ar chema căldura verii pentru a fi purtate în toată splendoarea lor.

joi, 30 mai 2013

Povestea lui Rilă și a ucenicilor săi - Continuare

*Încep povestea cu o mențiune. Mi-am permis să schimb registrul pentru a adăuga un strop de dinamism, astfel, povestea lui Rilă vă va fi spusă precum o poezie:

Vai, sărmanul! Vai de Rilă!
-Cred că mă voi da bătut,
Amicii mi-au dispărut...
Zise Rilă-Iepurilă.
În hohote porni să plângă,
Lacrimile, ca un râu voiau să curgă,
Și cuprins de dor și jale
Se plimba prin văi, agale.

sâmbătă, 13 aprilie 2013

[Recenzie] „Vraciul. Profesorul Wilczur”, de Tadeusz Dołęga-Mostowicz



 În spatele poveștilor relatate, cărțile ascund adesea adevărate lecții de viață care te marchează, te uimesc prin profunzimea lor. O astfel de carte este și romanul „Vraciul. Profesorul Wilczur”, scris de autorul polonez Tadeusz Dołęga-Mostowicz la finele perioadei interbelice, fiind publicat în 1939. Probabil aceasta este și cauza pentru care nu a făcut furori în epocă (nu îmi imaginez ce alt motiv ar exista deoarece povestea este surprinzătoare), dar romanul încă așteaptă să fie descoperit...




miercuri, 10 aprilie 2013

Pseudo-discurs

Pentru mine a fost prima experienta de acest fel si nu regret ca am luat decizia de a participa, efectiv, mi-a facut primavara mai frumoasa, mai luminoasa! A fost prima data cand am incercat sa abordez scrierea creativa (literara) intr-un context diferit fata de cum obisnuiam sa o fac in liceu si la diferitele competitii de creatie literara... dar se pare ca a dat roade, pentru ca am incheiat competitia pe locul 17.

Cu alte cuvinte, fiecare proba a fost o provocare. Am avut si punctaje mici, si punctaje mari. Cu aceasta ocazie, doresc sa le multumesc intr-un cadru mai "oficial" celor de la MarketOnline.ro pentru cele 99 de puncte pentru premiu, pentru surpriza placuta pe care mi-au facut-o si ma bucur ca povestioara a fost pe placul lor. Le multumesc si celor de la Farmec pentru cele 50 de puncte (cel mai mic punctaj pe care l-am primit in competitie) pentru ca m-au facut sa fiu si mai incapatanata si sa duc concursul pana la capat, sa nu ma las doborata de un punctaj mic, sa nu renunt si sa-mi demonstrez ca pot si mai mult, iar la scurt timp dupa au inceput sa apara si punctajele mari. I-am iertat, oricum, de pe pagina lor de Facebook am si aflat de aceasta competitie.

De asemenea, ca "boboc" absolvent al Spring SuperBlog am remarcat si cat de unita este comunitatea din grupul de pe Facebook. Mi-ar fi placut sa-i pot cunoaste mai bine pe cei care treceau impreuna peste emotiile de dinaintea afisarii notelor, de glumele si optimismul cu care treceau peste un punctajul mic, de felul in care bucuria castigatorilor se raspandea prin tot grupul, dar programul de la facultate nu mi-a prea permis (absolventii de Litere stiu despre ce vorbesc); m-a impresionat si interactiunea dintre concurenti si organizatori, cum Claudia Patrascu era mereu acolo, pe grup, gata sa-ti ofere informatii suplimentare, sa-ti lamureasca orice nelamurire, se bucura cu noi de reusite, ne consola cand eram necajiti de nota. Va felicit pe toti cei care ati intrat in "marea cursa", dar si pe organizatori, pentu ca si ei au depus foarte mult efort care merita apreciat!



Pe final, va doresc distractie placuta la Gala si sa nu uitati de noi, cei de acasa, sa ne lasati si noua "o fereastra virtuala", sa va urmarim de-a lungul festivitatii. Va doresc o primavara frumoasa si sa ne "recitim" cu bine la toamna. De la Oradea, toate cele bune!

duminică, 31 martie 2013

Partener SuperBlog? Mai in viitor!

Ultima proba, ultimul articol scris pentru Spring SuperBlog 2013, 14 din 14 si am ajuns la finish. Rezulta ca prima mea calitate care m-ar recomanda ca partener al acestei competitii este perseverenta. Si nu mi-a fost deloc usor, numele meu nu se regaseste printre primele locuri in clasament, dar nici nu ma plang, pentru mine aceasta competitie a fost o portita de scapare, o cale de a face ce-mi place mai mult: sa scriu. Dar va trece mult timp pana ce ma voi situa printre primele locuri, competitia a fost acerba anul acesta si nu pot sa vorbesc despre participarea ca partener media decat intr-un context absolut futurist, cu nuante puternice de SF. Deja parca si vad anuntul raspandit prin blogosfera:

Incepe editia de toamna 2132 a SuperBlog! 
Bloggeri parteneri:
A. Xuleasca
C. Yescu
...
...
Dana Veres!
Iar o zi din aceasta perioada ar fi plina de activitati si evenimente, iar contextul lumii din viitor imi va oferi tot suportul necesar. In primul rand cred ca voi avea nevoie de o clona care sa faca tot ce nu voi face eu in aceasta perioada, o s-o pun sa-mi faca de mancare, sa spele rufe, sa calce haine, sa faca totul. Iar eu doar sa stau cu un computer de ultima generatie sa ma ocup de toate noutatile, sa citesc creatiile celorlalti. Apoi cred ca ar fi recomandat sa-mi instalez un router wireless in masina, sa fiu sigura ca prind semnal la internet mereu. Sper ca nu va fi interzis sa navighezi pe internet in timp ce conduci. Eh, cat timp incerc sa setez pilotul automat pe o viteza mai mica, de doar 220 km/h nu cred ca ma va prinde radarul robotilor politisti. 

Altfel spus, m-as trezi dimineata, as lua un mic-dejun sanatos, iar in drum spre serviciu voi cauta noutatile pentru ca presimt ca lumea nu-si va schimba prea repede moravurile de a sta noaptea pe net din cauza insomniilor, iar eu va trebui sa fiu la curent cu tot. Apoi imi voi continua documentarea in masina, pilotul automat va avea grija sa ma duca direct la facultatea la care voi tine un curs important si inovator: Statutul scrierii creative in mediul online. Acest curs se refera tocmai la obiectivul SuperBlog, de a stimula si a provoca bloggerii sa scrie. Iar studentii sunt incantati pentru ca acest curs nu are examen, forma de examinare este sa participe la SuperBlog, punctajul obtinut in timpul competitiei este transformat in note, iar asta ii motiveaza si mai mult pentru ca multi dintre ei primesc si note maxime, dar raman si cu premiile castigate pe parcurs. Dupa terminarea cursurilor as iesi in oras cu ceilalti bloggeri parteneri pentru a discuta subiectele legate de competitie si nu numai, ci si cum am putea atrage mai multi concurenti, acestia sa inteleaga ca nu premiile conteaza cel mai mult, conteaza sa parcurgi toate treptele si abia apoi sa privesti in urma, sa vezi cat ai avansat, sa realizezi ca la final ai ramas cu mult mai multe, nu doar cu nistr premii materiale, ai ramas cu o experienta care te-a invatat ca dincolo de concurenti exista oameni, oameni care pot deveni prieteni daca lasa orgoliul deoparte, inveti ca felul in care scrii nu trebuie sa fie obligatoriu placut si celorlalti, trebuie sa stii cum sa abordezi o tema in functie de proba. Apoi, seara, as petrece-o in familie, e momentul in care trebuie sa uiti ca exista serviciu, probleme, neplaceri, pe acelea le lasam la usa, iar cand intram in casa suntem doar noi, cei din casa, nimeni si nimic altceva.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013

sâmbătă, 30 martie 2013

Casa bunicilor, un diamant neslefuit

Cei de la Borealy ne propun in ajun de final al competitiei Spring SuperBlog sa prezentam cadoul ideal, indiferent de pretul pe care l-ar avea. In ceea ce ma priveste cred ca as parea prea materialista sa spun ca vreau o bijuterie cu 1000 de diamante sau o masina de Formula 1 pe care s-o tin in garaj, prefer sa ma gandesc la acest cadou ca la o perspectiva de viitor promitatoare de care sa ma pot bucura intru totul, nu doar cu latura mea vanitoasa, de aceea cadoul perfect ar fi un premiu la loto sau sa dispun de o suna de bani cu care sa pot renova casa bunicilor, de la tara, o casa si o proprietate destul de mare ca suprafata pe care bunicii intentioneaza sa o lase mostenire. Curata bijuterie...

Eu m-am nascut, am crescut si inca traiesc in jungla de beton a orasului Oradea, un oras de marime medie, dar care devine tot mai aglomerat, dar imi amintesc cu placere sfarsiturile de saptamana si vacantele petrecute pe ulițele satului Păușa din judetul Bihor, imi amintesc cum bunica imi pregatea mereu mancarea preferata, cum cocea painea aceea taraneasca in cuptorul din bucataria de vara, cum bunicul imi spunea in fiecare seara cate o poveste cu Pacala, imi amintesc de cum, copila fiind, ma jucam cu pisicile, cu cainii, cum ma bucuram de acel aer curat din satucul de campie inconjurat de paduri... Vreau sa evadez si sa construiesc aici o lume a mea, ar fi cadoul ideal... Ar fi ca si cum as cladi o noua lume din topazul cerului senin, din smaraldul padurilor si din ambra pamantului...

Casa bunicilor nu este tocmai noua, dar este solida, cu pereti foarte grosi care iarna asigura mentinerea caldurii in interior, iar vara mentine confortul termic chiar daca afara sunt peste 40 de grade. Desi multi viseaza la o vila noua cu piscine supraetajate, eu doresc sa renovez aceasta locuinta tocmai pentru valoarea ei sentimentala: este casa in care mama a copilarit si a crescut, in fata portii inca se afla bancuta unde isi intalnea iubitul seara de seara, este casa din care a iesit mireasa spre noua ei viata alaturi de alesul ei, iar acum este oaza noastra de liniste, este locul unde gasim doua suflete mereu tinere in trupuri ninse de trecerea timpului

Planul casei este tipic caselor batranesti, nu are baie, dar nu-i problema, facem! Acum, aici, exclusiv pentru Borealy pot face orice din casuta batranesca de la tara, o transform cat ai clipi intr-un palat, intr-o vila rustica ce poate gazdui chiar si musafiri pretentiosi, voi contura visul meu cel mai mare in cuvinte...



                                                             INTERIORUL:
Casa are doua camere spatioase, o bucatarie, un coridor lung si doua camari. Parca si vad cele doua camere zugravite in culori pastelate, cu mobilier din lemn natur, cu parchet simplu, dar cochet. Sobele ar ramane, eu consider ca o casa de la tara fara soba nu mai mai are acelasi farmec, ma amuza sa vad cum se tolanesc pisicile cat mai aproape de ea, in locul cel mai cald din casa. Iar ca mutarea in noua casa sa fie binecuvantata si intr-un ceas bun, s-ar potrivi in context si icoana Maicii Domnului care poate fi gasita la Borealy. Bucataria in schimb trebuie dotata cu de toate, cu apa curenta, microunde, mixer, blender si toate cele necesare. Iar pentru ca un cadou atrage un alt cadou, trebuie sa cadorisesc si bucataria cu ceva de la Borealy daca pentru camera de zi am ales iconita. Mi-a atras atentia acest set pentru ceai minunat, mi se par minunate cescutele si farfurioarele, cred ca as parea o gazda cocheta daca as servi ceai in aceste cesti musafirilor, dar as fi foarte interesata sa citesc si cartea "Povestea ceaiului" care vine cu aceste cesti. De gustat ceaiul Basillur Tea nici nu se pune problema... 
O camara cu siguranta va fi plina de bunatati traditionale: gemuri, compot de cirese si piersici (care sunt preferatele mele), muraturi si multe altele, iar cealalta poate fi transformata fara nicio problema intr-o baie.

Dar sa trecem la ceea ce conteaza cel mai mult pentru mine, si anume EXTERIORUL:


Curtea casei va fi plina de flori, de trandafiri, muscate, begonii,

toate culorile, o simfonie de nuante vor imbraca ambianta. Bineinteles ca de aici nu pot lipsi si vreo doua pisici si un catel. Foisorul de aici este inca rezistent si asteapta cu nerabdare serile calde de vara in care vom petrece cu totii la un gratar, la un pahar de vorba. Curtea imensa care adaposteste acum animalele va suferi si ea o schimbare de look, ii voi face o chirurgie plastica pe care n-o s-o uite in graba. O voi imparti in doua parti: intr-o parte vor fi gainile ouatoare si cele de carne, deci isi va pastra functia actuala, iar in cealalta vreau sa cresc cateva gaini pitice pentru ca mi se par tare haioase, mai ales cocosii miniaturiali care isi incoarda tot corpul sa faca un cu-cu-ri-guuu! Tot in aceasta parte imi doresc si o mini-livada cu un covor des de iarba la poalele pomilor, sa ma asez la umbra unui cires pe iarba proaspata si sa citesc cartile care vin cu cele doua cadouri amintite mai sus, iar din cand in cand sa-mi dea tarcoale un paun tantos. In gradina as cultiva rosii, ceapa, ardei, de toate pentru toti. Sa pot sa vad la tv toate stirile despre legume infestate si sa pot spune pe un ton machiavelic "Hihihihihi! Nu-mi pasa, eu am legumele mele!"

Sper din tot sufletul ca intr-o zi sa dispun de resursele materiale necesare pentru a-mi indeplini acest vis arzator, sa modelez aceast paradis, aceasta oaza de liniste ca pe-o bucata de plastelina, voi pune aici tot efortul necesar, voi pune mai ales sentimente pentru ca aici se va afla icoana mereu vie a bunicilor mei.



Deci? Este sau nu este acesta cel mai potrivit cadou pe care o persoana si l-ar oferi?

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013

luni, 25 martie 2013

I love Rozy, Rozy loves me...

Bună, dragilor! Mă numesc Rozy și sunt geanta preferată a deținătoarei mele (a fericitei mele deținătoare, aș zice eu). Poate că mă vedeți mai pricăjită, poate că nu sunt ca și acele genți superbe de la Reeija, cei care m-au provocat să vă spun povestea mea, dar am și eu șarmul și calitățile mele. Probabil că vreți să mă cunoașteți mai bine, așa că vă voi povesti în continuare despre viața mea și relația mea cu scumpa detinațoare, despre cum am ajuns în custodia ei, despre roul meu în viața ei, despre cum împărtășim sau nu secretele și asemănările dintre noi două.

Ne-am cunoscut într-o seară călduroasă de la sfârșitul lunii august 2012, ea căuta o geantă de mers la facultate, entuziasmată de începerea primului ei an de studentă, că vorba aia... lucruri noi la timpuri noi. De când am văzut-o intrând în magazin știam că voi ieși de acolo deodată cu ea. Și așa a fost! Ce bucuroasă a fost draga de mine! Își dorea tare mult o geantă roșie și cred că mă potrivesc de minune cu personalitatea ei. Parol că nu vă mint! Spun asta în primul rând pentru că am culoarea reprezentativă zodiei ei, ea este Leoaică și tare-i șade bine cu ceva roșu, aceasta este culoarea specifică unei persoane luptătoare, care nu se dă bătută cu una, cu două. De asemenea, consider că roșu inspiră feminitate, senzualitate și pasiune, asemenea unui trandafir, dar transmite și putere în același timp. Exact așa este și ea: tăria de caracter se îmbină cu inocența, cu feminitatea, adaugă un strop de pasiune în tot ceea ce face. În al doilea rând, consider că eu sunt exact ceea ce avea nevoie - vaaai, dar câtă modestie pe mine! - pentru că ea este o tipă practică, nu îi place să aibă și poșetă, și plasă pentru mâncărică, și mapă pentru caiete și alte pungi și punguțe atunci când merge la facultate și numărul de ore nu cere asta. Sunt doar eu! Adesea mă umple cu caiete, sendvișuri, sticla cu ceai și cu mărunțișurile ei. Iar asta mă bucură pentru că rămân doar eu în centrul atenției. După cum puteți vedea, sunt o geantă simplă, fără decorațiuni inutile pentru că la fel este și persoana care mă folosește, este o persoană care nu exagerează cu acesoriile și briz-briz-urile; și este sufletistă, înțelegătoare și cumpătată. Închizătoarea clasică este un simbol ce se regăsește si în personalitatea ei,  în felul în care se îmbracă, adică ea nu ține neapărat să fie în pas cu moda, ea preferă o ținută casual simplă, nu preferă eticheta cu nume de firmă, preferă calitatea, confortul. Pot spune că sunt imaginea ei în oglindă.

De asemenea, eu îi știu toate secretele! Știu care sunt cosmeticele ei preferate, știu ce nuanță de ruj poartă, știu totul despre ea. Știu până și ce mănâncă. Dar ea, culmea, nu-mi cunoaște „micile secrete” și anume, în urmă cu câteva săptămâni a bruscat un caiet când l-a scos din compartimentul meu cel mare și mi-a agățat căptușeala. Deși am țipat cât m-au ținut curelele de durere, nu m-a auzit și am rămas multă vreme cu rana deschisă. Într-o zi a aruncat bateriile aparatului foto la întâmplare,  taman în compartimentul bolnav, convinsă fiind că eu, Rozy a ei, sunt „sănătoasă”, dar eu haț! bateriile... Și păpate au rămas. Doamne cât m-am amuzat de ea văzându-i fața încruntată de la atâta scotocit, să-mi puște fermoarele de râs, nu altceva. Asta după ce cu câteva zile în urmă a întors pe dos toată casa ca le afle. Acest mister a fost dezlegat, dar mai există unul pe care nu vi-l spun. Hihihi, ce drăcușor mic sunt! Dar ce credeți, că am rămas nepedepsită? Nici vorbă! Într-o seară făcea cu mine pe chirurgul și a decis să mă bage la operație. Diagnosticul: hiperfractură a căptușelii. Un fel de hernie, cum s-ar numi la oameni... S-a înarmat cu un ac și ață și dă-i unul pe față, altul pe dos, unul pe față, altul pe dos și tot așa până s-a asigurat că nu mai ascund eu de ea nimic altceva. Dincolo de orice moment mai dificil, noi ne iubim mult și ținem una la cealaltă, îmi amintesc cât de supărată a fost când m-a frecat din greșeală cu fundul de un perete exterior al unei clădiri, de mi-a făcut tencuiala aia un gomaj în partea dorsală... mi s-a ciuruit toată vopseaua pe partea aceea. Tot Bloggeritza mea a rezolvat problema: m-a dat cu ojă roșie și gata! Și să nu vă prind că râdeți de mine! Ce? Voi nu v-ați zgâriat niciodată în părțile mai mult sau mai puțin sensibile? Voi nu vă puneți plasturi când pățiți așa ceva???

Acum parcă sunt obosită, aș merge într-o vacanță, dar îi sunt tare dragă stăpânei mele. Tot ceea ce pot să fac este să mă rog la sfinții genților să aibă grijă de mine că deja îmbătrânesc și nu mai țin pasul cu tinerica mea studentă... Sau să mă pensionez pe caz de boală?

Articol participant la Spring SuperBlog 2013

duminică, 24 martie 2013

Invitație cu iz antic

Dragi turiști,


Pentru Grecia timpul nu există, stă în loc privind minunatele peisaje, miile de insule peste care eu, Zeus, cel bătrân din vechiile mitologii, sunt regele. Eu am rămas zeu peste aceste ținuturi de basm pe care trebuie să le vizitați măcar o dată în viață. Eu vă recomand din suflet o vacanță pe insula Corfu, unde m-am retras și eu, pensionar fiind, alături de soția mea, frumoasa Hera. Deocamdată vă spun că am ales această destinație, definitiv până la urmă, datorită unei agenții de turism din România, despre ale cărei oferte vă voi vorbi mai încolo, în conținutul invitației mele. Din experiență vă spun că nu există o altă oază de liniște și relaxare pe tărâmul meu decât această frumoasă insulă aflată la câțiva kilometri de coastă, iar pentru a justifica asta nu ai nevoie de argumente foarte solide, e suficient să privești o fotografie și vei simți instantaneu cum un dor de relaxare îți străfulgeră gândirea.



Unul din motivele pentru care am ales Corfu ca și loc de odihnă, și la fel ar trebui să faceți și voi,  este peisajul splendid pe care acest petic de uscat ți-l oferă: poți admira atât apusul, cât și răsăritul, poți să te bronzezi pe plajele unice toată ziulica, ca și nevasta mea, dar aveți grijă să nu vă ardă prea tare sau, puteți face ca mine, să pescuiți. Nu vă așteptați la capturi impresionante, dar cu puțin noroc poate prindeți vreo caracatiță. Hera știe o rețetă pentru a prepara caracatița de-ți lingi degetele, că, cu timpul, de voie de nevoie, am învățat să mâncăm și noi altceva, gata cu ambrozia și nectarul deoarece criza a lovit în toți, iar culturile bio sunt puține și scumpe. Dar nu-i nicio problemă, din când în când ne mai răsfățăm la un pahar de vin cu vechii noștri prieteni Apollo, Hermes, Atena și mulți alții și mâncăm modern pentru că noi suntem zei moderni. Mâncare delicioasă găesești peste tot, la fiecare terasă de pe străduțele centrului vechi până la restaurantele sofisticate ale hotelurilor construite recent aici, iar dacă iubești muzica grecească, ești în locul care trebuie pentru că peste tot vei auzi acordurile muzicii tradiționale. De asemenea, puteți încerca și sortimentele preparate din niște mini-portocale, numite kumquat, care se mănâncă cu coajă cu tot după ce au stat o vreme în alcool. Sau poate îți vei cinsti prietenii la întoarcere cu un lichior de kumquat.

Dacă vă faceți griji în legătură cu transportul, trebuie să știți că puteți ajunge și cu avionul, dar și cu mașina. Exact, nu este nicio problemă dacă preferați mașina ca mijloc de transport până la coastă. De acolo vă îmbarcați într-un feribot atât dumneavoastră, cât și mașina. Astfel, puteți admira peisajele Greciei și valurile Mării Ionice de la bordul feribotului. Eu vă recomand să alegeți și transportul maritim pentru că experiența este unică, și vă spun asta din proprie experiență, eu mi-am pierdut toată tinerețea pe vârful Muntelui Olimp care mai tot timpul era învelit în nori groși, tot ceea ce vedeam erau norii albicioși, nu mai vreau să călătoresc cu avionul pentru că mă face să-mi pierd cumpătul gândindu-mă la câte am pierdut de-a lungul tinereții mele... Vă las și o fotografie să vă convingeți singuri că fiecare dintre voi ar trebui să încerce să călătorească cu feribotul, mai ales dacă nu ați experimentat asta niciodată. În schimb, dacă preferați peisajele de deasupra norilor  sau vă grăbiți de nerăbdare să ajungeți la destinație puteți opta pentru un Charter Corfu la prețuri foarte bune, dragii mei. Acum, de oriunde ați fi, Corfu vă așteaptă cu brațele deschise. Dar dacă sunteți din România atunci aveți un maxi-avantaj pentru că agenția de turism Paralela 45 are oferte pentru toate buzunarele pentru ca toată lumea să viziteze perla Greciei. Garantează Zeus că aceasta este cea mai bună ofertă pe care o puteți găsi, eu știu tot... mai ales de când m-am conectat și eu la internet! Acum sunt la curent cu toate pachetele turistice disponibile pe insulă, hehe.

De asemenea, vă invit ca între o ședere la plajă și o sesiune de fotografii cu peisajele sublime ale insulei să străbateți și străduțele din centrul orașului pe care îl vizitați, vă veți simți ca și într-o întoarcere în timp,  veți observa diverse tipuri arhitecturale locale, singurele ancore care mențin contactul dintre trecut și prezent fiind oamenii, e plin de turiști cu aparate foto, toți încearcă să fure amintiri, iar dacă sunteți în căutarea unei oaze de liniște, nu vă sfiiți să faceți o plimbare cu șalupa pe onduleurile de topaz ale mării. Dacă vreți să aflați mai multe despre trecutul Greciei vă poftesc într-un muzeu, aici veți realiza că arta și cultura grecească sunt adevărată hrană a sufletului, sunt cele mai bune înlocuitoare ale ambroziei și nectarului, dar doar după ce veți păși într-un muzeu veți înțelege de ce spun asta și veți simți voi înșivă gustul acestor delicatese rezervate doar zeilor odinioară.

Nu veți regreta că ați ales o excursie în Corfu, iar dacă nu vă convine ceva, doar contactați-mă pe mine, bătrânul Zeus, iar eu rezolv totul, căci până la urmă Grecia este astăzi ceea ce este datorită mie.


Vă aștept în împărăția mea,
Zeus


(surse foto și video: arhiva personală
www.koumquat.com
www.youtube.com)

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013

Turcia, costumul de baie și ardelenii

Previziune la trecut din viitorul meu: soața și soțul după cinci ani de căsnicie...

Într-o dimineață caldă de iulie m-am trezit mai târziu ca de obicei, eram în concediu de vreo două zile, dar tipul cu care îmi împart patul de aproape cinci ani parcă s-a furișat la serviciu să nu cumva să-l simt. M-am ridicat pe la ora 9 cu lene din pat, cu gândul să fac un duș și să plec până în Băile Felix, la o bălăceală, că natura a fost darnică cu orădenii și le-a dat cea mai mare stațiune balneară din țară la o aruncătură de băț. Plan anulat! Asta pentru că o cutie enormă zăcea pe podeaua din sufragerie...


Era o cutie albă, după mărime aș fi crezut că este vorba de un aparat de aer condiționat, că taaare am fi avut nevoie de unul... Pe cutie era un plic pe care scria: „Pentru cea mai bună soție, de la Moș Crăciun...” . Mda. Moș Crăciun în iulie! Umorul și imaginația soțului depășesc uneori orice limită. Deschid cutia și ce credeți că găsesc? Un troler gigant. Hopa! Devine interesant. Pentru mine ecuația asta e simplă: troler + (timp liber + soare) = VACANȚĂĂĂ! Ca să mă conving că e suficient de încăpător am deschis compartimentul cel mare și găsesc o gentuță pentru cosmetice foarte drăguță care, culmea, conținea ceva, un ceva non-cosmetic. O punguță albă, pe care scria mare, cu negru JOLIDON, firma mea preferată de lenjerie (țin mult la acest brand pentru calitatea produselor și pentru că, practic, ne-am născut deodată, în 1993, am făcut primii pași în același timp, fără să știu că ne vom întâlni mai târziu, pe cărările vieții). Treaba devine și mai interesantă și surpriza e pe cinste: un costum de baie superb, cu alb și nuanțe de albastru. Cât mi-l doream, zilele trecute bântuiam prin mall ca fantomele în căutarea lui și de fiecare dată vânzătoarea îmi explica cu părere de rău că nu mai are acel model, că nu știe când îl va mai primi. Sau poate că el l-a comandat din magazinul on-line... În punguță mai zăcea un bilețel pe care scria: „Nu crezi că e cazul să controlezi și compartimentul cel mic din exterior?” În acel compartiment am găsit un alt plic (de unde atâtea plicuri, numai Dumnezeu știe, ori soțul meu este și poștaș în timpul liber?) pe care scria „Ghici unde plecăm mâine?”, iar în interior se aflau două bilete de avion, pașapoartele noastre și un fel de pliant care descria în detaliu sejurul nostru în... Antalya, Turcia. I-am trimis doar un mesaj ca să-i mulțumesc deoarece știam că e foarte ocupat: „Îți mulțumesc pentru tot, e minunat, dar cred că ar fi cazul să mai cumperi încă vreo două trolere la fel de mari dacă vrei să-ți pui și tu vreo haină cu tine... Te iubesc mult!”

El știa că îmi doresc foarte mult să vizitez Turcia din mai multe motive, știa că o vacanță în Antalya pentru mine e sinonimă cu vacanța ideală pentru că are toate ingredientele necesare:

În primul rând eu am costumul de baie care pare a fi făcut special pentru această destinație. Nuanțele de albastru deschis, îmbinarea lor cu albul sunt oglindirea exactă a orizontului de la malul Mediteranei, costumul reprezintă felul în care se împletește marea cu cerul în zarea îndepărtată, iar cununa albă a norilor de puf împodobește tot peisajul. Culoarea lui îmi trimite gândul spre acvamarin, o piatră prețioasă superbă despre care legenda spune că este o comoară a sirenelor, că are puterea magică de a-i vrăji pe marinari. Puterea sa crește când se află sub apă. De asemenea, se spune că nestemata are o influență benefică asupra cuplurilor căsătorite. Puterea sa asigură o căsătorie lungă și fericită, iar astfel este este considrat un cadou potrivit pentru căsătorie sau aniversări. Așadar, acesta nu este un simplu costum de baie, simbolurile din spatele lui îi dau și mai mult farmec, mai mult mister și eleganță. Și nu mai punem la socoteală faptul că are bretele detașabile, deci nu e nevoie să faci topless ca să îți asiguri un decolteu bronzat, fără urme inestetice.


Un alt motiv pentru care aceasta este destinația mea de vis este faptul că iubesc marea, cred că asta se datorează și faptului că cei din zona Ardealului sunt obișnuiți mai mult cu muntele nu cu marea, și apăi io musai să merg și la mare, că tulvai mândru poate fi să mai schimbi peisaju' ... Fiorul pe care îl simți când de plimbi de-a lungul țărmului umed este unic, te simți ca și cum ai păși într-un templu enorm, un templu neclădit din pereți, ci din aer și apă, din lumină și nisip. Vreau să stau pe plajă (etalând-mi noul costum de baie, normal), să ascult melodia valurilor pelegrine, să mă las purtată de briza caldă, să mă contopesc cu marea... Neapărat în program trebuie înclusă și o croazieră, să mă pierd în albastru, să uit că există și gri, și negru și ceață și ploaie. Vreau să uit că trăim într-o lume egoistă care se luptă pentru averi și bogății, care uită de bucuria unei zile senine, de aceea pentru un moment vreau să cred că singurele averi sunt marea, cerul și soarele, să mă pierd în oaza de liniște 




De asemenea, pentru mine Turcia este un loc plin de fast, de culoare, de tradiții. Nu vreau ghizi, vreau să explorez locurile fără ajutorul cuiva specializat. Vreau să întreb lumea pe stradă cum să ajung la o anumită destinație, vreau să străbat bazarul, nu mall-ul în căutare de obiecte de artizanat lucrate manual, de mirodenii și mai ales de Turkish delight, altfel spus rahat turcesc. Ar fi primul lucru pe care aș vrea să-l fac în Turcia, să merg în bazar și să caut acest desert minunat direct de la producător. Nu există termeni de comparație între această delicatesă și sortimentele comercializate pe piața românească. În bazarele din Turcia se găsesc zeci de sortimente de rahat, eu ador sortimentul cu ciocolată și migdale sau cel cu caise și migdale. E un adevărat răsfăț pentru papilele gustative, dar am fost surprinsă că multă lume care vizitează Turcia nu a gustat acest produs tradițional. Păcat, au ratat o experiență unică, e ca și cum ai merge la restaurant, iar tu comanzi doar un șervețel.

Și toate acestea cu cel iubit aproape. Ar mai fi sute de motive, dar orice altă explicație este deșartă, iar eu mâine plec în vacanță și am de făcut multe bagaje. V-am pupat!



Articol scris pentu Spring SuperBlog 2013