(Pentru concursul Farmec, februarie 2013)
Pe poteca prăfuită ce te poartă prin pădure,
Șerpuind pe ici, pe colo, printre loazele de mure,
Se ivește-n depărtare, prinsă-n mreje de stânci sure
O cascadă limpede ca cerul ce apa-și cerne-n susure.
Dimineața-i la-nceput, iar machiajul nu contează,
Ești învăluită-n proaspăt, grijile te-abandonează
Când natura-și etalează fermecata măiestrie,
Când un infinit de picuri tresaltă pe luciul apei,
Iar pe malul nisipos se aude o simfonie:
O seamă de brotăcei cântă-n cor al lor crâmpei.
Peste tot se-aud ecouri, triluri voioase de mierle,
Iarba verde-i încrustată cu-ale rouăi nestemate,
Ca-ntr-un șir de-ametiste strălucesc brândușele...
Mici crâmpeie de cărbune se perindă în suită,
Trec furnici nenumărate
Pe poteca prăfuită ce te poartă prin pădure...
