Rugăciune către Sfântu' Deodorantie cel Milostiv

Majoritatea tramvaielor orădene sunt Tatra.
Dacă măriți poza vedeți că geamurile au deschidere
mică și aerul nu circulă. Asta numesc eu cuptor.
(sursă foto)

Nu știu cum e prin alte orașe, dar la Oradea știu că înainte de a urca într-un tramvai/autobuz e musai să zici o rugăciune. Nu de alta, dar un nas normal poate fi canonizat dacă iese cu bine din mijloacele de transport când temperatura de afară sare peste pragul critic de 25 grade Celsius. Totul pentru că apa, săpunul și deodorantul sunt domenii neexploatate de mulți oameni. Nu contează că sunt pensionari sau muncitori, bărbați sau femei (am întâlnit și asemenea cazuri nefericite). Nimeni n-a auzit de această „ sfântă treime” a igienei personale...

 Faza cu „Sunt prea scumpe, nene!” n-o mai cred pentru că s-au deschis multe hypermarket-uri și fiecare dintre acestea are în portofoliu mărci proprii, de exemplu, la LIDL un gel de duș Finale la 300 ml costă 3,5 lei. Amețitor preț! Pentru cei care preferă dulcele stil clasic, adică săpunul, tot la LIDL costă, iarăși, o avere: 1 leu (!!!) Deodorantele, în funcție de cât de pretențios ești, pornesc de pe la 4-5 lei, spray sau roll-on pentru femei, iar cele pentru bărbați sunt cu 1-2 lei mai scumpe. Iar sortimentul este extrem de bogat și variat: Cien, Blanchette B (Kaufland), Carrefour, Real Quality, MY (Billa).

Înțeleg că lumea nu-și permite Nivea și Garnier care trec de 10 lei (cele stick), dar și bună-mea care stă la țară are un amărât Lady Speed Stick. Și mereu a avut un deodorant, e femeie curată chiar dacă-i bătrână și bolnavă și nici n-are apă caldă curentă. De ce orășenii n-ar face la fel? De ce preferă să ne facă scârbă cu putorile lor? Uneori ai impresia că undeva, pe sub scaune, e un dihor mort...

Când afară e vreme bună prefer să merg pe jos, dar astăzi merg la cumpărături și trebuie să iau autobuzul. Please, pray for my poor nose!

Așa se folosește un deodorant. Mulți nu știu...
(sursă foto)