Eu nu strivesc corol(l)a de minuni a lumii

                                                                                        La marginea orașului, într-un cimitir auto

1 octombrie 2013

Dragă Corolla,

Soarta cruntă a făcut să nu ne cunoaștem atât de bine pe cât mi-aș fi dorit, dar am auzit multe despre tine și, poate par prea direct, însă m-am îndrăgostit irecuperabil de frumusețea ta, deși te-am văzut o singură dată. Mă intitulez Auto Rablă, dar amicii îmi spun Rablă. Eu sunt cel care ani buni de zile mi-am servit proprietarul cu mult respect și bucurie. Dar timpurile s-au schimbat și a început să-mi caute zeci de cusururi: ba că nu am o caroserie strălucitoare, ba că încep să „tușesc”, că nu mai am nici fiabilitatea necesară și nici frumusețe care să atragă priviri. Tare necăjit am fost când am fost adus aici... Dar entuziasmul meu a renăscut când fostul meu proprietar, S., i-a făcut o vizită prietenului său, responsabilul parcului auto. Poate tu, stimată domnișoară, nu mai ții minte, dar eu îmi amintesc perfect momentul...

Era o zi mohorâtă de toamnă și eu mă pregăteam să donez organe pentru a salva viețile unor mașini mai tinere. Nu mult a mai trecut până S., a coborât dintr-o mașină nou-nouță. O Toyota. Noua Corolla. Atunci s-a produs magia: parcă cerul s-a înseninat brusc, farurile mele nu mai aveau ochi decât pentru farurile tale splendide, luminoase, de culoarea halogenului, radiatorul tău revela cel mai dulce și gingaș zâmbet care mi-a fost dat să-l văd, capota ta strălucea mai puternic decât soarele de vară.
Iar glasul tău, oh!... Glasul tău m-a cucerit când, nevăzând pe nimeni în incintă, S. a decis să tragă un claxon. Dar ce claxon! Mă trec fiorii numai când îmi amintesc mlădiosul cântec... Numai gândul că am putea ieși vreodată să cinăm la un drive thru m-a făcut să-mi apară bujori în semnalizări, am roșit tot, frumoaso. Draga mea, să nu te simți jignită de complimentele ce ți le aduc. Știu, sunt un biet bătrân, dar, precum un adolescent, simt fluturi în rezervor din cauza emoțiilor. Totuși, în același timp, mi se întunecă bujiile de amărăciune când știu că tu nu m-ai văzut...

Acum, resemnat, cu ultimele puteri, îți scriu aceste rânduri pentru că știu că tu mă vei înlocui cu succes pentru mulți ani de acum încolo, căci eu oricum eram bătrân și am donat prea multe organe pentru a salva alte vieți, lăsându-mi propria viață pe ultimul plan. Eu sunt tot mai aproape de a fi pus pe banda de casare, dar gândul meu zboară la tine, dulcea mea minune. Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! De acolo, de sus, din Raiul Auto, voi veghea mereu asupra ta. Poate nu mă crezi, dar lacrimile curg șiroaie pe parbriz, sunt lacrimi de bucurie pentru că S. te are acum pe tine. Nu sunt invidios că mi-ai luat locul, căci invidia și egoismul distrug adevăratele valori, le strivesc, iar eu nu sunt în stare să strivesc „Corolla” de minuni a lumii. Iar tu ești o minune nu numai pentru mine, ești compromisul ideal dintre frumusețe și fiabilitate, la fel cum în matematică ai nevoie de doi termeni pentru a avea o sumă. Asta reprezinți tu, Toyota Corolla = frumusețe + fiabilitate. S. va fi în siguranță la bordul tău, scaunele tale îl vor îmbrățișa călduros în zilele reci de iarnă, îl vei răcori în zilele toride de vară, îi vei face diminețile de luni mai ușoare pentru că ai sistem Smart Entry (lunea e cam adormit și uituc, de multe ori își uita cheile în casă), va parca mult mai ușor când e grăbit, îl vei ajuta să facă și economii la carburant și, de ce nu, poate peste ani vei avea grijă ca S. să-și ducă copiii la școală în siguranță deplină. Acestea sunt lucruri importante în viața de zi cu zi a fiecărui șofer. Asta înseamnă a fi frumoasă cu un scop precis. Acum înțelegi de ce m-am îndrăgostit de tine?

Deja m-au urcat pe banda de casare și mă tem că trebuie să îmi iau rămas-bun de la farurile tale fermecătoare, de la capota strălucitoare... Sper ca ultimele mele gânduri curate să aibă ecou în carburatorul tău și să nu mă uiți.

Adio, dragostea mea!

Auto Rablă

Articol scris pentru SuperBlog 2013