Peste toamna roșiatică
mereu se așterne brumă,
Și nici vară
nu există fără
pată de furtună.
Niciun suflet nu-i perfect,
Orice trup are-un defect.
Prea mult timp nu va mai trece
Și în
pragul ce ne-așteaptă
O să treacă
ca o șoaptă
Desparțirea
grea și rece.
Martor voi chema atunci
Un trandafir, înger
cu-aripi dulci,
Rob al gândurilor
mele
Ce îți vor
doar binele.
Nu voi plânge
ce n-a fost,
Nici nu voi cere vreun rost.
Doar atât aș
vrea să știi:
Un suflet blând
mereu te va iubi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu