(text publicat și în Studentocrația - ziar studențesc online)
În Serile
la Mircești, pe la Sfârșit
de toamnă,
Pe când
Iarna se pregătea
Gerul și
Viscolul s-aștearnă,
Gândul îți
sare brusc la Vestitorii primăverii,
Ah, Concertul
în luncă a rămas doar sclavul
amintirii!
Spre Miezul
iernii nostalgia te face să-ți
amintești Tunetul
Care aduce stropi binecuvântați
peste tot Bărăganul,
Îți aduci
aminte de Dimineața
liniștită, de Floriile
sfinte,
Dar și de
soarele care Plugurile și
Sămănătorii pe
câmp îi scoate?
Te gândești
la Ieri și astăzi, Ștefan-Vodă,
Bucovina,
Multe veacuri au trecut peste Eroii
de la Plevna,
Iar Balcanul
și Carpatul frați de-aceeași
seamă sunt,
Cânticul
gintei latine, Hora de la Grivița,
ei pe toate le-au văzut.
Revenind din reverie
vezi doar Balta înghețată,
Iar
Sfârșitul iernei
parcă nu mai vine niciodată.
Malul
Siretului veșmânt alb
de omăt poartă,
Și
Visul ferice-i
spulberat de înfrigurata iarnă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu