Cei de la Borealy ne propun in ajun de final al competitiei Spring SuperBlog sa prezentam cadoul ideal, indiferent de pretul pe care l-ar avea. In ceea ce ma priveste cred ca as parea prea materialista sa spun ca vreau o bijuterie cu 1000 de diamante sau o masina de Formula 1 pe care s-o tin in garaj, prefer sa ma gandesc la acest cadou ca la o perspectiva de viitor promitatoare de care sa ma pot bucura intru totul, nu doar cu latura mea vanitoasa, de aceea cadoul perfect ar fi un premiu la loto sau sa dispun de o suna de bani cu care sa pot renova casa bunicilor, de la tara, o casa si o proprietate destul de mare ca suprafata pe care bunicii intentioneaza sa o lase mostenire. Curata bijuterie...
Eu m-am nascut, am crescut si inca traiesc in jungla de beton a orasului Oradea, un oras de marime medie, dar care devine tot mai aglomerat, dar imi amintesc cu placere sfarsiturile de saptamana si vacantele petrecute pe ulițele satului Păușa din judetul Bihor, imi amintesc cum bunica imi pregatea mereu mancarea preferata, cum cocea painea aceea taraneasca in cuptorul din bucataria de vara, cum bunicul imi spunea in fiecare seara cate o poveste cu Pacala, imi amintesc de cum, copila fiind, ma jucam cu pisicile, cu cainii, cum ma bucuram de acel aer curat din satucul de campie inconjurat de paduri... Vreau sa evadez si sa construiesc aici o lume a mea, ar fi cadoul ideal... Ar fi ca si cum as cladi o noua lume din topazul cerului senin, din smaraldul padurilor si din ambra pamantului...
Casa bunicilor nu este tocmai noua, dar este solida, cu pereti foarte grosi care iarna asigura mentinerea caldurii in interior, iar vara mentine confortul termic chiar daca afara sunt peste 40 de grade. Desi multi viseaza la o vila noua cu piscine supraetajate, eu doresc sa renovez aceasta locuinta tocmai pentru valoarea ei sentimentala: este casa in care mama a copilarit si a crescut, in fata portii inca se afla bancuta unde isi intalnea iubitul seara de seara, este casa din care a iesit mireasa spre noua ei viata alaturi de alesul ei, iar acum este oaza noastra de liniste, este locul unde gasim doua suflete mereu tinere in trupuri ninse de trecerea timpului
Planul casei este tipic caselor batranesti, nu are baie, dar nu-i problema, facem! Acum, aici, exclusiv pentru Borealy pot face orice din casuta batranesca de la tara, o transform cat ai clipi intr-un palat, intr-o vila rustica ce poate gazdui chiar si musafiri pretentiosi, voi contura visul meu cel mai mare in cuvinte...
INTERIORUL:
Casa are doua camere spatioase, o bucatarie, un coridor lung si doua camari. Parca si vad cele doua camere zugravite in culori pastelate, cu mobilier din lemn natur, cu parchet simplu, dar cochet. Sobele ar ramane, eu consider ca o casa de la tara fara soba nu mai mai are acelasi farmec, ma amuza sa vad cum se tolanesc pisicile cat mai aproape de ea, in locul cel mai cald din casa. Iar ca mutarea in noua casa sa fie binecuvantata si intr-un ceas bun, s-ar potrivi in context si icoana Maicii Domnului care poate fi gasita la Borealy. Bucataria in schimb trebuie dotata cu de toate, cu apa curenta, microunde, mixer, blender si toate cele necesare. Iar pentru ca un cadou atrage un alt cadou, trebuie sa cadorisesc si bucataria cu ceva de la Borealy daca pentru camera de zi am ales iconita. Mi-a atras atentia acest set pentru ceai minunat, mi se par minunate cescutele si farfurioarele, cred ca as parea o gazda cocheta daca as servi ceai in aceste cesti musafirilor, dar as fi foarte interesata sa citesc si cartea "Povestea ceaiului" care vine cu aceste cesti. De gustat ceaiul Basillur Tea nici nu se pune problema...
O camara cu siguranta va fi plina de bunatati traditionale: gemuri, compot de cirese si piersici (care sunt preferatele mele), muraturi si multe altele, iar cealalta poate fi transformata fara nicio problema intr-o baie.
Dar sa trecem la ceea ce conteaza cel mai mult pentru mine, si anume EXTERIORUL:
Curtea casei va fi plina de flori, de trandafiri, muscate, begonii,
toate culorile, o simfonie de nuante vor imbraca ambianta. Bineinteles ca de aici nu pot lipsi si vreo doua pisici si un catel. Foisorul de aici este inca rezistent si asteapta cu nerabdare serile calde de vara in care vom petrece cu totii la un gratar, la un pahar de vorba. Curtea imensa care adaposteste acum animalele va suferi si ea o schimbare de look, ii voi face o chirurgie plastica pe care n-o s-o uite in graba. O voi imparti in doua parti: intr-o parte vor fi gainile ouatoare si cele de carne, deci isi va pastra functia actuala, iar in cealalta vreau sa cresc cateva gaini pitice pentru ca mi se par tare haioase, mai ales cocosii miniaturiali care isi incoarda tot corpul sa faca un cu-cu-ri-guuu! Tot in aceasta parte imi doresc si o mini-livada cu un covor des de iarba la poalele pomilor, sa ma asez la umbra unui cires pe iarba proaspata si sa citesc cartile care vin cu cele doua cadouri amintite mai sus, iar din cand in cand sa-mi dea tarcoale un paun tantos. In gradina as cultiva rosii, ceapa, ardei, de toate pentru toti. Sa pot sa vad la tv toate stirile despre legume infestate si sa pot spune pe un ton machiavelic "Hihihihihi! Nu-mi pasa, eu am legumele mele!"
Sper din tot sufletul ca intr-o zi sa dispun de resursele materiale necesare pentru a-mi indeplini acest vis arzator, sa modelez aceast paradis, aceasta oaza de liniste ca pe-o bucata de plastelina, voi pune aici tot efortul necesar, voi pune mai ales sentimente pentru ca aici se va afla icoana mereu vie a bunicilor mei.
Deci? Este sau nu este acesta cel mai potrivit cadou pe care o persoana si l-ar oferi?
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu