Jocuri din viitor

România. Octombrie 3013.

Pe stradă e liniște. Rar, firul lung al liniștii e întrerupt de vuietul unei mașini ce plutește cu viteză pe deasupra carosabilul magnetic. Au avut loc multe schimbări climatice în ultimele sute de ani, deși e octombrie afară sunt 70 grade Celsius, iar locuitorii se ascund în casele lor dotate cu aparate de aer condiționat extrem de inovatoare și performante. Condițiile au devenit vitrege pe Terra, dar oamenii se descurcă datorită ultimelor descoperiri. Deși multă vreme  s-a crezut că totul a fost spus, iată că nu a fost așa. Tocmai pentru a remedia răul făcut în decursul primelor trei milenii, mileniul patru este cunoscut drept „mileniul regenerării”. Iar rezultatele sunt deja vizibile, lucru îmbucurător.

O ștampilă = o reușită

Toată viața am știut că viitorul meu e la catedră, chiar dacă sistemul de învățământ scârțâie pe ici, pe colo. Consider că ceea ce contează cu adevărat în această profesie e satisfacția că poți da mai departe cunoștințele tale celorlalți. Problema e că multe cadre didactice se rezumă să transmită informații brute, dar  uită ceva esențial: sufletul elevilor trebuie și el educat în continuare, la unison cu acumularea de cunoștințe.   

Straja, o oază de liniște în ținutul dacilor

Deși este numai luna octombrie, recunosc, deja îmi stă gândul la vacanță, la vacanța de iarnă, mai precis. Chiar îmi este dor de zăpadă, de aromele unui vin fiert, de atmosfera aceea specifică. SuperBlog mi-a făcut cunoscută o posibilă destinație pentru această iarnă: o vacanță la Straja în Hunedoara ar fi ideală. Vila Alpin oferă cazare la Straja la prețuri acceptabile, iar condițiile sunt excelente, totul parcă te ademenește și parcă simt cum gândul meu o ia alene spre pensiunea din Straja, spre o vacanță ideală...

Poșeta viitorului

Geanta unei femei este un adevărat mister, este ca o peșteră în care riști să te pierzi și să nu mai găsești calea de ieșire. E plină mereu de lilieci, stalactite, stalagmite și alte feluri de „creaturi”. Deci, dacă decizi să inspectezi geanta unei femei, o faci pe propria răspundere.

Geanta mea e ca America. Un mozaic complex. A tunat și s-au adunat în ea lucruri atât de incompatibile unul cu celălalt, încât te miri ce o să mai găsești în continuare. Mereu e plină de caiete, foi, foițe, pixuri și toate cele că facultatea-i facultate. Aproape zilnic geanta mea conține și mâncare și o sticlă de apă (pentru purtătoare, nu pentru caiete). Deși e toată compartimentată, portofelul, tocul cu ochelarii, cheile și chestiile cele mai importante mereu au darul de a se pierde prin abisurile genții de parcă Groapa Marianelor și-ar fi schimbat „domiciliul”. Sau mai cad în cealaltă extremă: când îmi iau o geantă mai mică apare o situație neprevăzută și trebuie să mai fac loc unui alt obiect. Și acel obiect trebuie neapărat, obilgat-forțat, să încapă în puiul de geantă. Procesul de „integrare” parcă e un puzzle și, la final, mulțumită că „l-am rezolvat”, apare altă minune: cum închid fermoarul?

Sătulă de astfel de situații, trebuie să se inventeze geanta perfectă. Trebuie să existe o rezolvare, trebuie să reinventăm gențile astfel încât interiorul să arate așa, adică să ne încapă totul:

sursă foto

 Să fie totul ordonat:

sursă foto

Și să aibă dimensiuni reduse, ca această poșețică de la Reeija:

sursă foto

Acestea sunt cele trei principii fundamentale pe care se va baza întreaga industrie a genților de damă de acum încolo. Astfel, poșetele viitorului vor fi fabricate dintr-un material capabil să își modifice ușor volumul și dimensiunea în funcție de câte obiecte conține geanta. Aceasta ar fi prima etapă în „reconfigurarea” poșetelor. Dar ca să nu fie prea grea și să nu se mărească precum un mastodont, o echipă de astronauți a și plecat deja în spațiu pentru a studia îndeaproape gravitația cosmică, pentru a putea breveta o tehnologie ce se va utiliza pentru interiorul genții: oricâte ai avea în geantă ea va rămâne ușoară și plăcută la purtat. Astronauții sunt deja specialiști în acest domeniu deoarece umblă zvonul că ar fi descoperit deja o cale de a folosi proprietățile găurilor negre pentru a menține dimensiunile genții în parametrii unui plic, fără a afecta însă conținutul acesteia, excluzând posibilitatea de dispariție a obiectelor din interior. De asemenea, geanta viitorului va fi dotată cu iSOS, adică Intelligent Self-Organizing System, astfel încât doamnele și domnișoarele să aibă mereu ordine în poșetă. Un alt aspect la care se lucrează este capacitatea poșetei de a-și schimba culoarea în funcție de ținuta aleasă sau de tendințele de sezon.

Aceasta este în opinia mea geanta ideală, geanta viitorului.

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Vizită... acasă la nenea Brânzovenescu

Întotdeauna m-a fascinat universul din operele lui Caragiale, fie ele nuvele, drame, schițe sau comedii. Suita de personaje întotdeauna surprinde prin caracteristici puternic creionate, iar acțiunea suprinde (încă!) prin actualitate. Îmi amintesc și acum cu nostalgie de anii din generală când studiam întâia oară O scrisoare pierdută, cât de haioase ni se păreau numele personajelor, dar mai ales mirarea noastră despre cum comicul de nume poate reliefa o trăsătură de caracter. Astfel, Trahanache vine de la trahana, o cocă ușor maleabilă, termen asociat perfect personajului, Pristanda a fost botezat după un dans popular, drept urmare e lesne de înțeles de ce tipul „joacă” după cum i se „cântă”. Dar Brânzovenescu? 

Cofetăria Mocca-Paradisul dulce

Dacă zilele trecut vorbeam despre tentațiile dulci în proba cu numărul 4 de la SuperBlog, astăzi țin să vorbesc despre locul cu pricina, despre sursa mea de inspirație pentru acea probă, despre cofetăria unde prăjiturile-s mereu proaspete, savuroase, cu arome unice, nu exagerat de dulci și fără creme zaharisite. Recunosc, sunt o mare iubitoare de dulcuri, iar cand vine vorba de o prajitură nu mă pot abține, măcar să gust din ea. Nu prea le am cu ciocolata (marea tentație și patimă a multor persoane), o prefer pe cea amăruie, dar decât să cumpăr o ciocolată cu cremă, mai bine „investesc” într-o prăjiturică. Și așa ajung la Cofetăria Mocca.

O tentație (i)rezistibilă

Draga mea,

Ne cunoaștem din copilărie când, în inocența mea, nu îmi dădeam seama de sentimentele pe care le nutresc față de tine, de dependența ce mă chinuie mereu. Dar nici până în ziua de azi nu am apucat să-ți vorbesc sincer, așadar, pe acest răvaș aștern gândurile mele cele mai profunde în ceea ce te privește. Ești tentația mea supremă... Am ajuns să fiu dependentă de tine, simt că ne leagă un fior metafizic ce alții nu-l vor înțelege niciodată. Unii încearcă să mă convingă că totul e un soi de comedie, dar eu încerc să le explic (în van) că ceea ce noi trăim, fiecare experiență parcă e ruptă dintr-un film de Oscar. Ce? Ei nu au astfel de tentații?!?

Nu ai idee cum arată cu adevărat o zi din viața mea când nu ești în preajmă... Mă trezesc dimineața gândindu-mă la tine și la faptul că în curând te vei trezi și tu. Mă ridic din pat mai mult adormită decât trează și brusc realizez că e vremea să merg la facultate și nici în această dimineață nu te voi putea vizita. Totodată, mă cuprinde gelozia când ma gândesc că până ce voi ieși de la cursuri tu vei fi primit deja prea multe vizite încât să te surprindă sosirile mele, și așa prea rare. Și asta mă întristeaza... După un lung ritual de toaletare și înfrumusețare (că, deh! poate apuc să-ți fac o vizită în pauzele dintre cursuri, știind că tu ești și vei fi mereu acolo), parcă mai obosită decât când m-am ridicat din pat, mă așez la masă să iau micul dejun: o felie de pâine prăjită cu unt și o cană de ceai aburind. Mamăăă, micul dejun e mai obosit ca mine! Și atunci apari tu în mintea mea și luminezi totul. Mă gândesc că ar fi bine să am mereu o părticică din tine și atunci și banala pâine prăjită ar deveni un festin. Cursurile-s lungi și de multe ori, ca într-un vis, tu apari în mintea mea și mă motivezi să merg mai departe, iar serile în care nu te văd și nici nu pot să te am aproape de mine sunt amare, încețoșate. Tot ce mai îmi rămâne de făcut este să merg la culcare și să adorm cu gândul la tine și să sper că mâine ne-om revedea... Că ne-om revedea și tu vei avea din nou o surpriză pregătită pentru mine, pentru că mereu m-ai surprins cu ceva nou, inedit. Pe scurt, ești mereu în gândul meu și trebuie să lupt mereu contra tentației.

Ieri, prietena mea cea mai bună mi-a făcut o invitație la film și mi-a propus filmul “Thanks for Sharing” / „Tentatii (i)rezistibile” deoarece, consideră ea, și eu am o tentație (i)rezistibilă, bineînțeles - față de tine... Și cred că voi răspunde afirmativ invitației din două motive. În primul rând, din distribuție fac parte actori de categoria I, de exemplu Mark Ruffalo, nominalizat la Oscar, Tim Robbins, câștigător al premiului Oscar sau Gwyneth Paltrow, iar tema abordată de film demolează un tabu (încă) cotidian.

În al doilea rând, asta înseamnă că voi fi prin zonă, iar după ce ies de la cinema te voi vizita și... atunci va începe dezmățul! Nu mă voi mulțumi cu puțin și mă voi înfrupta toată seara. Voi lua o Amandină, o felie de tort Sacher, o Caramela, ba poate și o bezea... Și un ecler!

sursă foto

P.S. Draga mea, ești cofetăria sufletului meu! Nu îmi pot imagina cât de banală ar fi viața mea fără aromele tale! Ești tentația mea supremă!

Articol scris pentru SuperBlog 2013