duminică, 13 octombrie 2013

Vizită... acasă la nenea Brânzovenescu

Întotdeauna m-a fascinat universul din operele lui Caragiale, fie ele nuvele, drame, schițe sau comedii. Suita de personaje întotdeauna surprinde prin caracteristici puternic creionate, iar acțiunea suprinde (încă!) prin actualitate. Îmi amintesc și acum cu nostalgie de anii din generală când studiam întâia oară O scrisoare pierdută, cât de haioase ni se păreau numele personajelor, dar mai ales mirarea noastră despre cum comicul de nume poate reliefa o trăsătură de caracter. Astfel, Trahanache vine de la trahana, o cocă ușor maleabilă, termen asociat perfect personajului, Pristanda a fost botezat după un dans popular, drept urmare e lesne de înțeles de ce tipul „joacă” după cum i se „cântă”. Dar Brânzovenescu? 


Brânzovenescu de la ce vine? Să fi fost fan brânză? Cu siguranță prin a doua jumătate a secolului al XIX-lea nu avea el supermarket de la care să cumpere fel și fel de bunătăți, o fi avut și el o văcuță-două pe care le ținea la țară, unde, probabil, avea un conac și aștepta cu nerăbdare sfârșitul de săptămână, să facă o vizită până la locul cu pricina pentru a-și reface stocul cu brânzică proaspătă pentru încă o săptămână plină la partid. Dar dacă ar fi trăit azi? Dacă e să luăm cu sensul propriu sintagma devenită clișeu „personajele lui Caragiale sunt încă vii”? Oare cum ar fi fost traiul lui și cum ar fi evoulat gurmandul nostru între atâtea sortimente de brânză? Mă gândeam că ar fi fost păcat să plece dintre noi fără să fi gustat Miez de Lapte și de aceea vreau să-l readucem în prezentul nostru. Eu vă propun să îi facem o vizită lui nenea Brânzovenescu, fost politician, actualmente pensionar modest care își trăiește senectutea alături de consoarta sa - tanti Brânzoveneasca, mare iubitoare de brânzeturi, de asemenea.

Ziceam că s-a retras din politică de ceva vreme și a preferat să ducă un trai modest într-o casă simplă de la periferia unui oraș și se bucură de priveliștea dealurilor cuprinse de cuprul tomnatic. Deși e foarte bătrân, lumea îl vede aproape zilnic pe stradă mergând agale spre supermarket-ul preferat, într-o mână ținând o  plasă și cu cealaltă sprijinindu-se în baston. Dar astăzi l-am prins acasă. Mi-a deschis Brânzoveneasca poarta și m-a poftit înăuntru. Curtea e frumoasă, spațioasă și e animată de doi căței albi, jucăuși. „Pe cel de colo îl cheamă Bubico, așa îl chema și pe cățelul unei cunoștințe, iar celalalt e Delaco pentru că e mereu alb și curat ca spuma laptelui proaspăt”, zise Brânzoveneasca. M-a poftit cu multă amabilitate în sufragerie unde nenea Brânzovenescu lua micul dejun, mai bine zis încerca să reinventeze Coloana Infinitului a lui Brâncuși la el în farfurie din bucăți de brânză Miez de Lapte. „Oh! Bine ai venit! Poftește la masă! Servește niște brânză, e delicioasă, o adevărată artă!”

Au urmat lungi discuții în care stimabilul și-a povestit tinerețea, și-a amintit cum a cunoscut-o pe Brânzoveneasca: „Eram într-o vară la țară, la ferma tatălui meu și avea să se organizeze un târg al brânzei. Au venit atunci lăptari din tot ținutul. Tatăl ei avea o mică fabrică de lactate și era renumită pentru rețetele unice și pentru gustul deosebit al produselor. Atunci am întâlnit-o pe ea, era tinerică și frumoasă, dar avea și cea mai bună brânză pe care am gustat-o. Preparată chiar de ea. Încă de atunci am știut că pe noi ne leagă multe lucruri...” Așadar, am aflat că pe cei doi îi unește și pasiunea pentru brânză. Dar dacă dragostea le-a trecut prin stomac și Brânzoveneasca l-a vrăjit pe Brânzovenescu cu rețeta ei specială de brânză de ce nu continuă să o prepare? La întrebarea asta mi-a răspuns chiar Brânzoveneasca: „E prima dată când cineva face brânză mai gustoasă ca mine, e o rețetă inovatoare. Și mai e și aspectuoasă”. „Iar ambalajul e refolosibil. Adică peste vară adunam ambalajele brânzicii tip ciupercuță. Scoatem brânza cu grijă, iar mai apoi curățăm acele cutiuțe, le umplem cu apă și le dăm la congelator. În câteva ore avem niște cuburi de gheață tare draguțe. Le punem în ceaiul răcit, mai punem și o umbreluță și un pai pe marginea paharului și ne imaginăm că suntem în vacanță, la mare”, completează Brânzovenescu.

Așa arată o dimineață obșnuită din viața celor doi bătrânei fani brânză care se bucură din plin de fiecare moment. Îi lăsăm acum să se bucure în continuare de viață și de brânza lor preferată, căci și la mine masa este pusă și mă așteaptă în farfurie o porție savuroasă de musaca cu cartofi peste care am răzuit cașcaval Sofia de la Delaco din belșug. Mă declar fan brânză!

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu