La răscruce de timpuri

Anul 1923, un atelier de croitorie din provincie...

În urmă cu aproape 100 de ani întregul spațiu românesc era în floare, orașele se extindeau, micii meșteșugari prosperau după criza lăsată de război. În aceeași situație se afla și moș Tache, un om la vreo 50-55 de ani, cu chipul ars de vreme, cu ochii mici și blajini, dar cu mâini fermecate. Toată viața lui a fost croitor, a învățat meseria de la bătrânul său tată, care la rându-i a învățat această artă de la predecesorii săi. Acum era rândul său să transmită mai departe tainele acestui meșteșug căci avea copii mari. Avea două fete căsătorite, dar ambele au rămas să-și ajute tatăl, mai ales că și soții lor au intrat cu plăcere în breasla lor. Avea și un băiat, mezinul, de nici 16 ani care mai mult se juca decât învăța meseria, de aceea tatăl său a decis să-l lase să se ocupe mai mult de partea de livrare a hainelor către clienți, deși biata lui mamă insista să petreacă mai multă vreme prin atelier. Dar, deși șugubăț din fire, feciorul avea o pricepere aparte când venea vorba de reparatul mașinilor de cusut.

Atelierul nu era mare, dar era suficient pentru cele patru mașini de cusut: a lui moș Tache, a soției lui, a uneia dintre fete și a soțului ei, cealaltă fată se ocupa de cliente, le lua măsurile, iar bărbatul ei aproviziona atelierul cu materiale. Mașina de cusut a lui moș Tache era cu totul specială. Deși era foarte veche, croia impecabil. Se lăuda tuturor cu unul din primele modele de mașini de cusut Singer, adus de bunicul său tocmai din fostul Imperiu Austro-Ungar după ce fusese luat prizonier din greșeală în timpul războiului de independență din 1877. Și nu numai valoarea sentimentală era mare. De atunci mașina nu a fost stricată niciodată și știa să realizeze cusături pe care alte mașini de cusut ale vremii nu le știau face.

Zilele treceau ca apa râurilor, iar cererile domnițelor care se pregăteau de baluri curgeau gârlă, dar  într-o zi inevitabilul s-a produs. Obosită după cinci decenii de activitate, „bunicuța Singer” și-a încetat activitatea. Tache a adus mecanici iscusiți, dar piesa defectă nu se mai găsea nicăieri. Era foarte mâhnit. În acea seară băiatul împreună cu cumnații săi au mutat mașina în pod, iar flăcăul a ales să rămână acolo, să adoarmă cu capul pe tăblie, la fel ca și când era mic, când părinții nu aveau atâtea mașini de cusut și mama lui croia atunci când tatăl se odihnea, se spetea să le asigure pâinea, iar el dormea în poalele ei, legănat. Încă își amintește perfect cum vocea mamei înceta să-l mai alinte cu cântecele de leagăn, dar locul îi era luat de sunetul acestei mașini de cusut... „Trebuie să existe piese de schimb! Trebuie să se poată repara și să fie ca nouă!” Curajos precum un leu feroce se năpusti asupra unui cufăr în care adunase el tot felul de piese de schimb și începu să scormonească. La un moment dat dădu de o piesă ciudată. Nu își amintește cum a ajuns acolo și nici de la care mașină e, dar i-a atras atenția inscripția ciudată care acoperea aproape în totalitate bucata de aliaj. A citit inscripția și brusc a căzut într-un somn adânc.

S-a trezit în cele din urmă din cauza unui zgomot infernal, iar un vânt rece îi răscolea fața. Mare i-a fost mirarea când a deschis ochii și s-a văzut într-o cu totul altă lume, înconjurat de betoane, cu clădiri ciudate, cu zeci, sute, mii de automobile cum el nu mai văzuse până atunci. Îi venea să plângă și să-și strige mama precum un biet pui de găină pierdut de cloșcă. Dar nu, el nu e un papă-lapte, își zise. S-a ridicat, și-a scuturat hainele ponosite de perioadă interbelică și a pornit hai-hui pe străzi. A fost șocat să vadă îmbrăcămintea oamenilor care treceau pe lângă el. „Dacă oamenii ăștia sunt îmbrăcați așa cred că am pierdut orice șansă de a găsi o mașină de cusut bună ca să i-o duc tatălui meu...” Era cât pe ce să renunțe, dar a decis să intre într-unul din magazinele care erau înșirate de-a lungul străzii precum perlele-ntr-un șirag. Ce noroc a avut aventurierul nostru! A intrat taman într-un magazin de electrocasnice. Numai că văzând „mașinăriile ciudate” i se făcuse frică, se temea de ele ca de stafii. Isteț din fire, băiatul întrebă sfios:

-Nu vă supărați, ce dată este astăzi? Mă tem că somnul lung în care am căzut după o călătorie m-a zăpăcit complet...

-Nu-i nimic... Este 15 mai 2013. Cu ce altceva vă mai pot ajuta? zise vânzătorul privind ciudat  la îmbrăcămintea flăcăului.

Mare i-a fost mirarea, nu știa cum să reacționeze, dar după câteva secunde își reveni în fire și întrebă:

-Pardon?

-Întrebam dacă vă mai pot fi de folos cu ceva...

-Ah, nu, adică... Da! Știți unde găsesc piese pentru mașini de cusut Singer?

-Piese nu ținem, dar mașini avem și noi, domnule! Uitați aici... 

Ce ciudate i se păreau... mai cu seamă că a ajuns într-o altă lume și nici măcar nu își putea explica acest fapt. Își amintea doar că în cufărul din podul casei a găsit o piesă inscripționată și a citit-o. Oare să fi fost piesa vrăjită? Cum așa?

-Vă recomand mașina de cusut Singer Talent 3321. Coase drept, surfilează, coase până și nasturi, brodează, e o adevărată comoară. Coase orice, de la cele mai banale lucruri până la modele sofisticate. Rămâne?

-Nu... Adică aș vrea-o, dar... n-am niciun ban la mine și... nici nu știu când o să am... Dar... Așteptați un moment. Am o brățară de aur curat, am primit-o de la nașa mea...

-Din păcate noi nu acceptăm bunuri, decât bani, îl întrerupse vânzătorul, dar la colțul străzii este o bijuterie care cumpără aur.

Feciorul nostru alergă într-un suflet spre bijuterie, iar zeița Fortuna era de partea sa, bijutierul a rămas impresionat de modelul unic, de aerul vechi al brățării, de puritatea aurului folosit și i-a oferit chiar mai mulți bani decât îi trebuiau pentru a cumpăra noua mașină de cusut. El a oferit banii, a primit mașina de cusut și s-a îndreptat țopăind spre acea înfundătură unde se trezise. „Ce bine că l-a convins mămica pe tătuca să băgăm și noi curent electric, ce bine va merge minunăția asta la noi în atelier...” își zise băiatul cu sufletul plin de bucurie.

Și iată-l ajuns în locul în care s-a trezit. Piesa fermecată era încă acolo. Cu mașina de cusut sub brațul drept și cu piesa în mâna stângă începe să rostească cu voce tare incantația. Parcă un fulger l-ar fi lovit drept în moalele capului, dar deschise ochii și se văzuse din nou în podul casei lui. A deschis cufărul, a ascuns acea piesă vrăjită în cufărul vechi și a pus alături și banii ciudați care i-au rămas „de dincolo”. Cu noua mașină de cusut în brațe coborea tiptil scările. O auzea pe bătrâna sa mamă plângând. La scurt timp văzu că tatăl său avea chipul mânjit de tristețe. Dar ochii bătrânului croitor s-au trezit la viață ca și cum soarele iese de sub pătura norilor după furtună. Erau supărați din cauza lui, nu știau unde a fost în ultimele trei zile, nu au primit nicio veste de la el... „Am fost până în... București... acolo... acolo am auzit că locuiește un om care... care aduce de dincolo mașini de cusut și... l-am găsit! Uite, tată, ce ți-am adus!”

Toată familia a fost surpinsă de strania mașinărie adusă de mezin, ba chiar au fost tulburați din cauza ei, dar era Singer, iar moș Tache a îndrăgit-o enorm de cum a tras primul fir de ață prin materialul unei rochii de catifea roșie ca focul pe care a comandat-o o doamnă respectată în societate. Ea ceruse ceva cum nu s-a mai văzut până atunci, iar noua mașină de cusut a favorizat finisarea rochiei cu tot felul de elemente și cusături inovatoare. Clienta a fost extrem de încântată și a umplut atelierul lui moș Tache cu prietene dornice de-a purta rochii unice. Nimeni nu știa cum reușea bătrânul croitor să realizeze asemenea minunății de rochii și, pentru a păstra secretul, au mutat mașina cea nouă într-o odaie separată, departe de ochii lumii.

Multă vreme a mai croit moș Tache rochii delicate și sofisticate clientelor bogate, dar și fracuri elegante distinșilor domni până ce a pus mâinile pe piept. De atunci mezinul, care între timp a crescut, a învățat cu sfințenie meseria de croitor și și-a întemeiat o familie, a rămas la cârma atelierului. La fel ca tatăl său, băiatul a onorat mii de comenzi și a folosit atâta ață că ai putea face înconjurul Pământului de câteva ori ca s-o măsori și chiar dacă prezența lui fizică nu mai este printre noi, spiritul său de „croitorașul cel viteaz” încă dăinuiește în sufletul fiecărei persoane care face magie cu două mâini, o bucată de material și o mașină de cusut bună.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013