Turcia, costumul de baie și ardelenii

Previziune la trecut din viitorul meu: soața și soțul după cinci ani de căsnicie...

Într-o dimineață caldă de iulie m-am trezit mai târziu ca de obicei, eram în concediu de vreo două zile, dar tipul cu care îmi împart patul de aproape cinci ani parcă s-a furișat la serviciu să nu cumva să-l simt. M-am ridicat pe la ora 9 cu lene din pat, cu gândul să fac un duș și să plec până în Băile Felix, la o bălăceală, că natura a fost darnică cu orădenii și le-a dat cea mai mare stațiune balneară din țară la o aruncătură de băț. Plan anulat! Asta pentru că o cutie enormă zăcea pe podeaua din sufragerie...

Era o cutie albă, după mărime aș fi crezut că este vorba de un aparat de aer condiționat, că taaare am fi avut nevoie de unul... Pe cutie era un plic pe care scria: „Pentru cea mai bună soție, de la Moș Crăciun...” . Mda. Moș Crăciun în iulie! Umorul și imaginația soțului depășesc uneori orice limită. Deschid cutia și ce credeți că găsesc? Un troler gigant. Hopa! Devine interesant. Pentru mine ecuația asta e simplă: troler + (timp liber + soare) = VACANȚĂĂĂ! Ca să mă conving că e suficient de încăpător am deschis compartimentul cel mare și găsesc o gentuță pentru cosmetice foarte drăguță care, culmea, conținea ceva, un ceva non-cosmetic. O punguță albă, pe care scria mare, cu negru JOLIDON, firma mea preferată de lenjerie (țin mult la acest brand pentru calitatea produselor și pentru că, practic, ne-am născut deodată, în 1993, am făcut primii pași în același timp, fără să știu că ne vom întâlni mai târziu, pe cărările vieții). Treaba devine și mai interesantă și surpriza e pe cinste: un costum de baie superb, cu alb și nuanțe de albastru. Cât mi-l doream, zilele trecute bântuiam prin mall ca fantomele în căutarea lui și de fiecare dată vânzătoarea îmi explica cu părere de rău că nu mai are acel model, că nu știe când îl va mai primi. Sau poate că el l-a comandat din magazinul on-line... În punguță mai zăcea un bilețel pe care scria: „Nu crezi că e cazul să controlezi și compartimentul cel mic din exterior?” În acel compartiment am găsit un alt plic (de unde atâtea plicuri, numai Dumnezeu știe, ori soțul meu este și poștaș în timpul liber?) pe care scria „Ghici unde plecăm mâine?”, iar în interior se aflau două bilete de avion, pașapoartele noastre și un fel de pliant care descria în detaliu sejurul nostru în... Antalya, Turcia. I-am trimis doar un mesaj ca să-i mulțumesc deoarece știam că e foarte ocupat: „Îți mulțumesc pentru tot, e minunat, dar cred că ar fi cazul să mai cumperi încă vreo două trolere la fel de mari dacă vrei să-ți pui și tu vreo haină cu tine... Te iubesc mult!”

El știa că îmi doresc foarte mult să vizitez Turcia din mai multe motive, știa că o vacanță în Antalya pentru mine e sinonimă cu vacanța ideală pentru că are toate ingredientele necesare:

În primul rând eu am costumul de baie care pare a fi făcut special pentru această destinație. Nuanțele de albastru deschis, îmbinarea lor cu albul sunt oglindirea exactă a orizontului de la malul Mediteranei, costumul reprezintă felul în care se împletește marea cu cerul în zarea îndepărtată, iar cununa albă a norilor de puf împodobește tot peisajul. Culoarea lui îmi trimite gândul spre acvamarin, o piatră prețioasă superbă despre care legenda spune că este o comoară a sirenelor, că are puterea magică de a-i vrăji pe marinari. Puterea sa crește când se află sub apă. De asemenea, se spune că nestemata are o influență benefică asupra cuplurilor căsătorite. Puterea sa asigură o căsătorie lungă și fericită, iar astfel este este considrat un cadou potrivit pentru căsătorie sau aniversări. Așadar, acesta nu este un simplu costum de baie, simbolurile din spatele lui îi dau și mai mult farmec, mai mult mister și eleganță. Și nu mai punem la socoteală faptul că are bretele detașabile, deci nu e nevoie să faci topless ca să îți asiguri un decolteu bronzat, fără urme inestetice.

Un alt motiv pentru care aceasta este destinația mea de vis este faptul că iubesc marea, cred că asta se datorează și faptului că cei din zona Ardealului sunt obișnuiți mai mult cu muntele nu cu marea, și apăi io musai să merg și la mare, că tulvai mândru poate fi să mai schimbi peisaju' ... Fiorul pe care îl simți când de plimbi de-a lungul țărmului umed este unic, te simți ca și cum ai păși într-un templu enorm, un templu neclădit din pereți, ci din aer și apă, din lumină și nisip. Vreau să stau pe plajă (etalând-mi noul costum de baie, normal), să ascult melodia valurilor pelegrine, să mă las purtată de briza caldă, să mă contopesc cu marea... Neapărat în program trebuie înclusă și o croazieră, să mă pierd în albastru, să uit că există și gri, și negru și ceață și ploaie. Vreau să uit că trăim într-o lume egoistă care se luptă pentru averi și bogății, care uită de bucuria unei zile senine, de aceea pentru un moment vreau să cred că singurele averi sunt marea, cerul și soarele, să mă pierd în oaza de liniște 

De asemenea, pentru mine Turcia este un loc plin de fast, de culoare, de tradiții. Nu vreau ghizi, vreau să explorez locurile fără ajutorul cuiva specializat. Vreau să întreb lumea pe stradă cum să ajung la o anumită destinație, vreau să străbat bazarul, nu mall-ul în căutare de obiecte de artizanat lucrate manual, de mirodenii și mai ales de Turkish delight, altfel spus rahat turcesc. Ar fi primul lucru pe care aș vrea să-l fac în Turcia, să merg în bazar și să caut acest desert minunat direct de la producător. Nu există termeni de comparație între această delicatesă și sortimentele comercializate pe piața românească. În bazarele din Turcia se găsesc zeci de sortimente de rahat, eu ador sortimentul cu ciocolată și migdale sau cel cu caise și migdale. E un adevărat răsfăț pentru papilele gustative, dar am fost surprinsă că multă lume care vizitează Turcia nu a gustat acest produs tradițional. Păcat, au ratat o experiență unică, e ca și cum ai merge la restaurant, iar tu comanzi doar un șervețel.

Și toate acestea cu cel iubit aproape. Ar mai fi sute de motive, dar orice altă explicație este deșartă, iar eu mâine plec în vacanță și am de făcut multe bagaje. V-am pupat!

Articol scris pentu Spring SuperBlog 2013